86671 v1 CE ESTE NECESAR PENTRU REALIZAREA INCLUZIUNII ROMILOR DIN ROMÂNIA? Întocmit de Echipele de Dezvoltare a Resurselor Umane şi Dezvoltare Durabilă Europa şi Asia Centrală Grupul Băncii Mondiale 28 februarie 2014 MULŢUMIRI Studiul a fost realizat sub supervizarea tehnică a lui Omar Arias şi Elisabeth Huybens, cu îndrumare generală din partea managementului:Mamta Murthi, Ana Revenga, Alberto Rodriguez, Laszlo Lovei, Elisabetta Capannelli, Roberta Gatti, Ismail Radwan, Christian Bodewig, Katarina Mathernova şi Ines Fraile-Ordonez. Realizarea raportului a fost coordonată de liderii de echipă Kosuke Anan (kanan@worldbank.org) şi Sandor Karacsony (skaracsony@worldbank.org). Raportul a fost întocmit cu contribuţii din partea următoarelor persoane: Simona Anton, Magda Balica, Florin Botonogu, Aida Catana, Adrian Dan, Plamen Danchev, Dana Fărcăşanu, Celine Ferre, Richard Florescu, Vlad Grigoraş, Sorin Ioniţă, Ana Ivasiuc, Barbara Kits, Adam Kull man, Joost de Laat, Mihai Magheru, Ashna Mathema, Cristi Mihalache, Mariana Moarcăş, Larisa Ofiţeru, Claudia Rokx, Iulius Rostas, Manuela Stănculescu, Rob Swinkels, Lea Tan, Dikshya Thapa şi Michael Weber. Au mai contribuit la activităţile echipei şi au oferit sprijin şi Oana Maria Caraba, Sujani Eli, Sophia Georgieva, Corina Grigore, Camelia Guşescu şi Isadora Nouel. Echipa este recunoscătoare pentru comentariile primite din partea evaluatorilor raportului Dena Ringold, Ana Maria Munoz Boudet şi Eva-Maria Szavuj (Comisia Europeană, DG Politică Regională). Studiul a beneficiat şi de comentarii constructive din partea următorilor:Enrica Chiozza şi Koen Delanghe (Comisia Europeană, DG Politică Regională), Soraya Goga şi Siobhan McInerney-Lankford. Echipa apreciază feedback-ul şi sprijinul oferit de Marie-Jeanne Ghigea din partea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice din România. Studiul a fost întocmit, de asemenea, şi pe baza unor comentarii şi contribuţii primite din partea unor reprezentanţi ai societăţii civile din România, ai mediului universitar şi ai unor agenţii de stat pe parcursul a trei sesiuni de consultări (24-25.09.2013; 21-22.11.2013 şi 04.02.2014). Pentru lista completă a factorilor interesaţi care au particip at la sesiunile de consultări, vă rugăm să consultaţi Anexa B. 3 CUPRINS Mulţumiri ...................................................................................................................3 Abrevieri ....................................................................................................................5 1 Incluziunea Romilor Aduce Cu Sine Crearea Unei Economii Inteligente În România .....................................................................................................................6 2 Decalajele Socio-Economice La Nivelul Romilor ............................................10 2.1 Dimensiunea 1: Educaţie Şi Dezvoltarea Abilităţilor .................................11 2.2 Dimensiunea 2: Posibilităţi De Venit Pentru Familii .................................14 2.3 Dimensiunea 3: Servicii De Bază Şi Condiţii De Viaţă .............................16 2.4 Ciclul De Excludere Intergeneraţional........................................................19 3 Obstacole În Faţa Incluziunii Romilor ..............................................................21 3.1 Discriminarea ..............................................................................................21 3.2 Capacitatea Furnizorilor De Servicii ..........................................................23 3.3 Cadrul Instituţional Pentru Incluziunea Romilor ........................................25 4 Intervenţii Prioritare Şi Măsuri De Politici Publice ..........................................28 4.1 O Abordare Integrată Pentru Incluziunea Romilor .....................................28 4.2 Intervenţii Specifice Întreprinse Pentru A Oferi Romilor Şanse Egale ......30 4.3 Măsuri De Politici Publice Pentru Creşterea Gradului De Responsabilizare Şi Pentru Asigurarea Capacităţii De Implementare ...............................................39 Anexa A. Metodologie Şi Surse De Date ................................................................43 4 ABREVIERI € euro DLCC Dezvoltare locală condusă de comunitate CE Comisia Europeană FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională UE Uniunea Europeană EU-SILC Statistici comunitare privind venitul şi condiţiile de viaţă ABF Ancheta Bugetelor de Familie CNCD Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării SNIC Strategia Naţională de Incluziune a Romilor ADR Agenţia pentru Dezvoltare Regională SRR Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/Banca Mondială/CE FRDS Fondul Român de Dezvoltare Socială PNUD Programul Naţiunilor Unite pentruDezvoltare WWC What Works Clearinghouse 5 1 INCLUZIUNEA ROMILOR ADUCE CU SINE CREAREA UNEI ECONOMII INTELIGENTE ÎN ROMÂNIA La ora actuală, familiile de romi din România constituie un grup etnic minoritar mare, tânăr şi deosebit de sărac, ce se confruntă cu excluziunea pe piața muncii și a anumitor servicii. Este esenţial ca România să investească în incluziunea romilor pentru a-şi atinge ţintele de incluziune socială conform agendei Europa 2020, iar beneficiul semnificativ de pe urma unor astfel de investiţii ar crea o bază mai puternică pentru atingerea unei prosperităţi durabile, uniforme la nivelul întregii societăţi româneşti. Drept urmare, incluziunea romilor nu este imperativă doar din punct de vedere moral, ci reprezintă şi o modalitate de creare a unei economii inteligente în România. 1. Populaţia romă din România reprezintă un grup minoritar mare. Dată fiind lipsa datelor din noile state membre UE defalcate pe categorii etnice şi având în vedere faptul că familiile rome sunt adesea reticente să-şi declare apartenenţa etnică reprezentanţilor statului, este în continuare greu de evaluat cu exactitate dimensiunea populaţiei rome din România. Circa 613.000 de români, aproximativ 3,3% din populaţie, au declarat că sunt de etnie romă în cadrul recensământului din 2011. Totuşi, există dubii privind acurateţea acestei estimări din cauza faptul că prea puţini romi şi-au declarat adevărata origine etnică. Dar chiar şi această estimare minimă poziţionează romii ca fiind a doua mare minoritate etnică din România, după maghiari. Experţii estimează că numărul romilor este mult mai mare: conform datelor Consiliului Europei, populaţia romă din România în 2010 a fost estimată la o cifră situată între 1,2 milioane şi 2,5 milioane sau între 6,5% şi 13,5% din totalul populaţiei.1 2. Romii sunt o populaţie tânără, o proporţie crescândă a debutanţilor de pe piaţa muncii provenind din familiile rome. Copiii şi tinerii între 0-14 ani – noua generaţie de debutanţi pe piaţa muncii – reprezintă circa 40% din totalul populaţiei rome, comparativ cu 15% din populaţia generală. În acelaşi timp, circa 17% din populaţia generală din România este în vârstă de cel puţin 65 de ani, ceea ce constituie o proporţie care se estimează că va creşte rapid în viitorul apropiat. Tineretul de etnie roma este astfel în contrast evident cu profilul de îmbătrânire rapidă a populaţiei generale a României (Figura 1.1). În funcţie de estimările populaţiei rome, între 6% şi 20% dintre debutanţii de pe piaţa muncii din România sunt în prezent romi. În timp ce se estimează că populaţia generală cu vârstă de muncă din România va scădea cu 30% până în 2050, se estimează că acest segment al populaţiei rome va creşte. 6 FIGURA 1.1: POPULAŢIA ROMĂ ESTE MAI TÂNĂRĂ DECÂT POPULAŢIA GENERALĂ DIN ROMÂNIA Surse: Studiul regional privind Situaţia Romilor realizat de PNUD/Banca Mondială/ CE, 2011; United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World Population Prospects: The 2012 Revision, DVD, 2013. 3. Există un potențial larg de a creşte ratele de ocupare şi veniturile romilor. Un factor important care pune în lumină potențialele beneficii economice ale incluziunii romilor este acela că ratele de ocupare şi veniturile medii în rândul romilor sunt în prezent mult inferioare celor ale populaţiei române generale sau chiar faţă de cele ale vecinilor ne-romi. În 2011, aveau un loc de muncă doar 66% dintre bărbaţi şi 53% dintre femeile cu vârstă activă (15-64) din populaţia generală, în timp ce doar 42% şi 19% dintre bărbaţii respectiv femeile rome aveau un loc de muncă, inclusiv locuri de muncă informale. Mai mult, angajaţii romi câştigă doar o fracţiune din veniturile medii ale populaţiei generale. Ca urmare a ratelor scăzute de ocupare şi a salariilor mici, se estimează că venitul din muncă al bărbaţilor romi de vârstă activă din România reprezintă doar 20% din cel al populaţiei generale; cifra aferentă pentru femeile rome este de 12%. Cifrele sunt mult mai mici decât cele pentru vecinii ne-romi (Figura 1.2). 7 FIGURA 1.2: ROMII AU VENITURI DIN MUNCĂ MULT MAI MICI DECÂT ALŢI ROMÂNI Surse: EU-SILC (2008), pentru informaţii despre veniturile populaţiei generale; Eurostat (2012), pentru 2011 trimestrul 2; şi Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/Banca Mondială/CE (2011). Notă: Ratele venitului din muncă pentru populaţia generală sunt normalizate la 100%. Ratele aferente pentru vecinii romi şi ne-romi sunt corelate cu cele ale populaţiei generale. Ratele de venit sunt estimate prin înmulţirea ratei venitului mediu cu veniturile medii pentru cei angajaţi. Rezultatul reprezintă venitur ile medii per individ din populaţia de vârstă activă. Pentru comparaţie, valorile au fost ajustate în funcţie de preţurile din 2011 pe baza Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum (Eurostat, 2012). 4. Incluziunea romilor nu este imperativă doar din punct de vedere moral, ci reprezintă şi crearea unei economii inteligente pentru România. Având o populaţie pe cale de îmbătrânire, în viitorul apropiat costurile aferente pensiilor şi sănătăţii vor creşte cu siguranţă. Şansele egale pe piaţa muncii ar putea favoriza o creştere mai rapidă a productivităţii şi ar putea contribui la beneficiile fiscale prin venituri mai mari din impozite şi cheltuieli mai mici pentru asistenţă socială. Conform unei estimări a Băncii Mondiale bazată pe date din 2008, presupunând un număr egal de bărbaţi şi femei rome de vârstă activă, şi presupunând că salariile medii rămân neschimbate, egalizarea veniturilor de pe piaţa muncii din România pentru romi ar putea duce la avantaje economice potenţiale între 887 milioane de euro şi 2.9 miliarde de euro anual şi avantaje fiscale între 202 milioane de euro şi 675 de milioane de euro anual.2 Deşi aceste cifre se bazează pe ipoteze foarte simplificate în legătură cu modificările din economie şi de pe piaţa muncii, ele ilustrează potenţialul economic al incluziunii romilor. Provocările impuse de decalajul foarte mare la nivelul impacturilor asupra pieţii muncii sunt cu atât mai semnificative date fiind tendinţele demografice de mai sus: România se va confrunta cu o creştere semnificativă a proporţiei de populaţie vârstnică şi cu o reducere a 8 dimensiunii generale a populaţiei de vârstă activă. Incluziunea pe piaţa muncii a populaţiei rome mai tinere poate fi un avantaj prin care s-ar putea aborda cu succes provocările de natură fiscală şi economică generate de tendinţele demografice. 5. Mai mult, incluziunea socială şi economică a romilor este esenţială dacă România vrea să-şi atingă ţintele Europa 2020. Romii sunt semnificativ mai săraci şi mai vulnerabili decât ne-romii, inclusiv proprii vecini ne-romi (Tabelul 1.1). De fapt, majoritatea vastă a romilor din România, ca şi în alte ţări est-europene, continuă să trăiască în sărăcie, la un nivel mult mai grav decât acela al vecinilor lor ne-romi care locuiesc în aceleaşi comunităţi sau în comunităţi apropiate. Mai mult, rata riscului de sărăcie a romilor din România, de 84%, este de trei ori mai mare decât cea a vecinilor ne-romi 3 . De asemenea, rata locuinţelor de romi din România care se confruntă cu lipsuri materiale grave este alarmant de ridicată (90%). 4 În cele din urmă, circa jumătate din familiile romilor din România au o intensitate foarte redusă a muncii.5 Ca urmare, reducerea sărăciei în rândul romilor constituie un pas esenţial pentru ca România să-şi atingă ţinta Europa 2020 de reducere a numărului de cetăţeni confruntaţi cu risc de sărăcie cu 580.000. Acelaşi lucru este valabil şi pentru alte două ţinte din cadrul agendei Europa 2020: ocuparea forţei de muncă şi educaţia (inclusiv părăsirea timpurie a învăţământului gimnazial şi accesul la învăţământul terţiar). Într-adevăr, Uniunea Europeană a subliniat importanţa incluziunii romilor pentru coeziunea socială la nivelul întregii Europe, începând cu Cadrul UE pentru Strategiile Naţionale de Integrare a Romilor până în 2020 6 şi ducând la adoptarea, în decembrie 2013, a primului instrument juridic de la nivelul întregii UE pentru incluziunea romilor, Recomandarea Consiliului privind Măsurile de Integrare Eficace a Romilor în Statele Membre.7 TABELUL 1.1 INDICATORII PRIVIND INCLUZIUNEA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA PENTRU EUROPA 2020 Naţional, ţintă Naţional, Vecini ne-romi, pentru 2020 actual (2011) Romi, actual actual Expuşi riscului de sărăcie 21% 22% 84% 31% Trai în lipsuri materiale severe Nespecificat 32% 90% 54% Trai în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii Nespecificat 6% 44% 22% Rata de ocupare 70% 64% 30% 44% Cota celor între 30-34 de ani care au absolvit învăţământul 27,0% 22,0% 0,4% 7,0% terţiar Surse: EU-SILC (2011); Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/Banca Mondială/CE (2011). Calcule realizate de angajaţi ai Băncii Mondiale. 9 2 DECALAJELE SOCIO-ECONOMICE LA NIVELUL ROMILOR Dezvoltarea abilităţilor (în principal prin dezvoltare timpurie şi învăţământ de bază), posibilităţile de câştig pentru familiile rome şi serviciile de bază şi condiţiile de locuit sunt trei domenii care evidenţiază provocările aferente măsurilor de obţinere a şanselor egale pentru romi. Excluziunile existente la nivelul celor trei domenii formează un cerc vicios şi sunt perpetuate de la o generaţie la alta. Ciclul de excludere a romilor manifestat de la o generaţie la alta poate fi întrerupt doar dacă inegalitatea de şanse care începe devreme în viață este abordată corespunzător în ceea ce privete următoarea generaţie de romi. 6. Excluziunea socio-economică a romilor din România este rezultatul mai multor factori corelaţi care conduc la o discrepanţă evidentă la nivelul şanselor, începând de la o vârstă fragedă. În încercarea de a corela recomandările de politici şi de a sublinia cele mai promiţătoare domenii de intervenţie, acest raport se concentrează pe trei dimensiuni ale excluziunii: dezvoltarea abilităţilor (în principal prin dezvoltarea timpurie a copiilor şi prin învăţământul de bază), câştigarea şanselor pentru familiile rome şi servicii şi condiţii de locuit de bază. Aceste trei dimensiuni subliniază provocarea aferentă efortului de a obţine şanse egale pentru romi, atât pentru generaţia actuală cât şi – absolut esenţial – pentru generaţia următoare (Figura 2.1). FIGURA 2.1: DIMENSIUNI-CHEIE ALE EXCLUZIUNII ROMILOR PE PARCURSUL VIEŢII 10 7. În ciuda şanselor reduse, romii au aproximativ aceleaşi aspiraţii ca şi ne-romii pentru ei înşişi şi pentru copiii lor. Deşi romii sunt adesea percepuţi ca nefiind interesaţi de incluziunea socială, studiul indică de fapt contrariul. Dovezile colectate în alte ţări evidenţiază faptul că aspiraţiile romilor sunt adesea influenţate de priorităţi contradictorii şi de obligaţiile familiale ce reies în special din accesul necorespunzător la resurse şi informaţii.8 De exemplu, adesea băieţilor romi li se impune să părăsească şcoala pentru a-şi ajuta familiile, câştigând un venit suplimentar necesar subzistenţei zilnice. Familiile vulnerabile îşi prioritizează cheltuielile în funcţie de nevoile zilnice în detrimentul transportului, îmbrăcămintei sau altor costuri pentru şcoală. În ciuda accesului redus la servicii de sănătate de calitate, educaţie şi posibilităţi de câştig, părinţii romi îşi doresc ca toţi copiii lor să absolvească un nivel cât mai înalt de învăţământ: circa 73% din părinţii romi îşi doresc ca toţi copiii să finalizeze cel puţin învăţământul gimnazial şi liceal, comparativ cu 92% din părinţii ne-romi care locuiesc în apropiere. În ceea ce priveşte locurile de muncă, romii angajaţi se declară mult mai fericiţi şi mai mulţumiţi de condiţiile de viaţă decât cei fără un loc de muncă, iar 74% din bărbaţii romi şi 76% din femeile rome declară că preferă „un loc de muncă sigur, plătit mai puţin” decât „un venit mai mare, dar incert şi inconstant”. Aceste cifre reprezintă 82% şi 83% pentru bărbaţii şi respectiv femeile ne-rome din vecinătate. Similar vecinilor ne-romi, majoritatea romilor preferă „să aibă un loc de muncă sigur, dar să fie la muncă 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână şi să nu aibă libertatea de a-şi gestiona timpul” decât „să aibă un loc de muncă inconstant, dar să-şi gestioneze timpul în mod liber.” 8. Nu există dovezi riguroase sistematice care să informeze politicile de incluziune socială a populației de etnie romă cu privire la ce funcţionează, ce nu funcţionează şi de ce. Deşi societatea civilă europeană susţine de mult timp elaborarea de politici publice bazate pe dovezi cu privire la susţinerea incluziunii sociale, factorii interesaţi (agenţiile de stat, primăriile, organizaţiile din societatea civilă, finanţatorii) din Europa de Est de obicei nu au sau au foarte puţine informaţii cu privire la modul în care eforturile de realizare a politicilor în cauză au avut sau nu un impact asupra vieţii comunităţilor de romi. Ca urmare, informaţiile despre motivele pentru care impacturile asupra incluziunii sunt atât de precare încă lipsesc, iar acestea trebuie obţinute printr-o evaluare riguroasă a iniţiativelor. 2.1 DIMENSIUNEA 1: EDUCA ŢIE ŞI DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR 9. Inegalitatea şanselor pentru romi începe destul de vreme în viaţă, printr-un acces necorespunzător la servicii de dezvoltare timpurie a copiilor. Aproximativ 40% din copiii romi sunt subnutriţi, afectându-le semnificativ potenţialul de dezvoltare cognitivă şi socio-emoţională pe parcursul întregii vieţi deoarece le afectează şansele de a merge la şcoală, de a învăţa şi de a socializa.9 Obiceiurile de hrănire sunt un factor principal. Rata de alăptare exclusivă este deosebit de scăzută în România, fiind de circa 20% în rândul romilor. Mai mult, dieta alimentară nu este diversificată, mamele rome hrănindu-şi rar copiii cu carne, ouă şi legume în primii ani de viaţă, care sunt esenţiali pentru aceştia. Doar una din cinci familii rome îşi permite să mănânce carne 11 la două zile (comparativ cu trei din cinci în rândul familiilor vecine ne-rome). Aşa cum se va prezenta mai jos, condiţiile precare de viaţă şi accesul necorespunzător la sănătate, apă şi servicii de salubrizare sunt factori-cheie care contribuie la malnutriţia copiilor şi cazurile aferente de diaree, precum şi la boli respiratorii şi alte afecţiuni infecţioase în rândul copiilor. CASETA 2.1. ŞANSELE UNUI COPIL ROM SUNT FOARTE MICI COMPARATIV CU COLEGII NE-ROMI Când se naşte un copil rom în România, de obicei acesta se naşte în sărăcie: nouă din 10 romi trăiesc în condiţii de sărăcie materială gravă. Jumătate din copii romi cresc în locuinţe supraaglomerate, iar o treime în periferii. Copilul rom are o şansă mai mare faţă de un coleg ne- rom să sufere de malnutriţie timpurie sau de afecţiuni care să îi pericliteze o dezvoltare sănătoasă în timpul primilor ani de viaţă, care sunt de o importanţă vitală. Copilul rom începe de obicei şcoala abia la 6 sau 7 ani, nebeneficiind de educaţia preşcolară esenţială şi părăseşte şcoala chiar şi la 16 ani, vârstă la care doar 29% din băieţii romi şi 18% din fetele rome mai merg la şcoală. În cazul în care copilul se naşte într-un cartier în care majoritatea vecinilor sunt romi, există o probabilitate foarte ridicată (31% - 60%) să înveţe în mod segregat într-o şcoală sau clasă separată pentru romi. Chiar şi copiii romi care învaţă în şcoli integrate pot fi trataţi diferit de colegi şi de profesori, adesea din cauza prejudecăţilor. Şansele tineretul rom de a absolvi învăţământul secundar sunt reduse, la fel ca şi şansele de a găsi un loc de muncă: Doar una din cinci tinere rome are şansa de a-şi găsi un loc de muncă. Circa o treime din romii care îşi caută un loc de muncă sunt discriminaţi. Când un rom ajunge la vârsta de 55 de ani, acesta are o şansă de 54% de a suferi de o afecţiune cronică sau de o problemă de sănătate. În medie, se estimează că un cetăţean de etnie romă poate trăi cu până la şase ani mai puţin decât un ne-rom din aceeaşi categorie. 10. Puţini copii romi au acces la învăţământ preşcolar de calitate. Doar 37% dintre copiii romi între 3 şi 6 ani sunt înscrişi în învăţământul preşcolar, faţă de 63% dintre vecinii lor ne-romi (vezi Figura 2.2). Această rată mică de înscriere în învăţământul preşcolar împiedică posibilitatea copiilor romi de a fi pregătiţi pentru şcoală şi le reduce şansele de a atinge niveluri de învăţământ superior şi competenţe necesare pentru angajare mai târziu în viaţă. Dovezile pe care le-am strâns la nivel internaţional sugerează că stimularea intelectuală timpurie acasă şi în învăţământul preşcolar dezvoltă bazele competenţelor cognitive şi socio-emoţionale, îmbunătăţeşte şansele de succes socio-economic mai târziu în viaţă, în special pentru grupurile vulnerabile. 10 Datele disponibile susţin această idee: de exemplu, în timp ce 5% din copiii romi între 4-6 ani care nu sunt înscrişi în învăţământul preşcolar pot identifica cel puţin 10 litere din alfabet, procentul din acelaşi grup de vârstă urcă până la 40% dacă merg la grădiniţă. 11 Faptul că nu-şi permit să meargă la grădiniţă contribuie la ratele scăzute de înscriere în învăţământul preşcolar a romilor. 12 Părinţii romi cu copii la grădiniţă declară că ei cheltuiesc 7,5 euro pe lună, adică circa 4% din venitul familiei, masa de prânz fiind adusă de acasă în mai mult de trei cincimi din cazuri. Deşi - comparativ - poate părea o sumă destul de mică, părinţii romi menţionează de obicei costurile ca fiind motivul principal pentru netrimiterea copiilor la grădiniţă. Un număr mai mic de locuri disponibile în grădiniţele locale şi calitatea destul de scăzută în general a educaţiei timpurie disponibilă pentru comunităţile de romi limitează şi mai mult accesul copiilor romi. FIGURA 2.2: PUŢINI COPII ROMI AU ACCES LA EDUCAŢIE TIMPURIE Rata de înscriere în învăţământul preşcolar (3-6 ani) a romilor şi a vecinilor ne-romi din România Sursa: Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/Banca Mondială/CE (2011). 11. Şansele copiilor romi de a-şi dezvoltarea abilităţile sunt afectate şi de nivelul ridicat de segregare a copiilor romi în clasă. Aproape un sfert din copiii romi care sunt înscrişi în prezent în învăţământul de bază se află în clase în care majoritatea copiilor sunt romi. Acest lucru este îngrijorător date fiind dovezile conform cărora segregarea din şcoli are implicaţii negative puternice asupra calităţii educaţiei şi dezvoltării competenţelor în rândul romilor. Concluziile studiilor internaţionale sugerează că elevii din şcoli integrate obţin rezultate mai bune la teste standardizate de înţelegere a textelor citite şi la dezvoltarea competenţelor ne- cognitive şi a toleranţei, atât în rândul romilor cât şi ne-romilor.12 12. Romii au rate scăzute de absolvire a învăţământului secundar. Învăţământul secundar din România durează patru ani: clasele 9 şi 10 (ciclul secundar inferior) sunt obligatorii, în timp ce clasele 11 şi 12 (ciclul secundar superior) nu sunt. Deloc surprinzător, doar 10% din adulţii 13 romi (25-64 de ani) au absolvit toate cele 4 clase de liceu, în contrast evident cu 58% din ne- romii care locuiesc în vecinătate şi chiar o rată mai ridicată de absolvire a populaţiei generale. Ratele de absolvire sunt deosebit de scăzute în rândul femeilor rome. Conform Figurii 2.3, diferenţa dintre înscrierile de romi şi ne-romi creşte şi mai mult în rândul tineretului: doar 18% dintre fetele rome şi 29% din băieţii romi din grupul de vârstă 16-19 sunt încă înscrişi la şcoală şi doar 23% din tineretul de etnie romă ajunge în clasele superioare de liceu (comparativ cu 83% ne-romi). Există şi alţi indicatori privind calificările profesionale care îndrumă în aceeaşi direcţie: competenţele de operare pe calculator şi participarea la formări profesionale sunt întâlnite la jumătate din romi comparativ cu vecinii ne-romi.13 Aşa cum se va prezenta mai jos, diferenţele semnalate privind dezvoltarea timpurie și educația copiilorduc la şanse mai puţine pentru romi pe piaţa muncii. FIGURA 2.3: MAJORITATEA COPIILOR ROMI PĂRĂSESC ŞCOALA PREA DEVREME Ratele de înscriere în rândul romilor şi vecinilor ne-romi, per grup de vârstă Sursa: Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/Banca Mondială/CE (2011). 2.2 DIMENSIUNEA 2: POSIBILITĂŢI DE VENI T PENTRU FAMILII 13. După cum s-a menţionat mai sus, femeile şi bărbaţii romi nu au acces în general la oportunităţile existente pe piaţa muncii din România. Romii sunt angajaţi mult mai puţin decât ne-romii, chiar şi când comparăm romii cu vecinii ne-romi care se raportează la aceleaşi pieţe regionale de muncă. Acest lucru reflectă o prezenţă scăzută pe piaţa muncii care, la rândul său, provine din neîncrederea că vor găsi un loc de muncă. Participarea la forţa de muncă a romilor de vârstă activă (57% dintre bărbaţi şi 34% dintre femei) este mai mică decât cea a vecinilor ne-romi (67% dintre bărbaţi şi 42% dintre femei).14 Pe lângă participarea scăzută, romii din România se confruntă şi cu rate mai ridicate de şomaj, ceea ce înseamnă că mulţi dintre ei 14 caută un loc de muncă, dar nu găsesc. În plus, majoritatea celor angajaţi au locuri de muncă instabile şi informale. Datele din studiul realizat la nivelul gospodăriilor arată că doar circa 35% dintre angajaţii romi lucrează oficial (cu contract de muncă sau pe baza altor documente legale scrise) şi au asigurări sociale şi de sănătate, spre deosebire de 81% din angajaţii ne-romi din vecinătate. Multe din locurile de muncă deţinute de romi necesită doar niveluri scăzute de competenţă – cel mai probabil ca urmare a decalajelor la nivelul competenţelor acestora – şi sunt plătite slab. De exemplu, mulţi din angajaţii romi desfăşoară activităţi slab plătite în agricultură. 14. Într-adevăr, într-o gospodărie romă obişnuită, venitul din muncă reprezintă numai 101 EUR pe lună, comparativ cu 218 EUR în rândul vecinilor ne-romi. La nivelul gospodăriilor rome, de obicei, veniturile din muncă înregistrează o cotă mai scăzută decât cea câştigată de vecinii ne-romi. Şi sursele alternative de venit sunt deosebit de limitate. De exemplu, romii deţin mai puţine bunuri care i -ar putea ajuta să-şi asigure subzistenţa din agricultură. Majoritatea romilor deţin parcele de teren arabil mai mici de jumătate de hectar; în plus, aceştia declară că, din cauza procedurii discriminatorii de retrocedare, primesc teren de proastă calitate în locuri nefavorabile care nu poate fi folosit pentru culturi agricole decât într-o foarte mică măsură. Meseriile tradiţionale ale romilor au fost descurajate în mod tranşant de fostul regim socialist, ducând astfel aproape la dispariţia acestora. Mulţi romi se îndreaptă către alte activităţi precum strângerea sticlelor goale, a hârtiei sau fierului vechi şi vânzarea acestora în centrele de colectare sau se ocupă cu vânzarea hainelor la mâna a doua , activităţi care consumă timp, sunt prost plătite şi sunt extrem de vulnerabile. 15. Romii se căsătoresc tineri, au copii devreme şi prezintă un nivel ridicat de dependenţă. Circa 28% din romii cu vârste între 15 şi 19 ani sunt căsătoriţi, comparativ cu doar 2% din populaţia generală din România. Conform Studiului Regional privind Situaţia Romilor (SRR) din 2011, vârsta medie dorită pentru a avea copii este de 21 de ani pentru femeile rome, comparativ cu 26 de ani în rândul femeilor ne-rome. Într-un studiu realizat la nivelul gospodăriilor din toată Europa, segmentul de femei cu vârsta între 14-16 ani care au născut deja o dată a fost de trei ori mai mare în rândul romilor faţă de ne-romi. 15 Într-un studiu recent despre romii din România realizat de Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, sarcinile la vârste fragede sunt corelate cu un venit mic, probabil provocate de niveluri scăzute de educaţie în rândul familiilor de romi cu venit mic, precum şi de lipsa informării în legătură cu metodele de contracepţie şi lipsa posibilităţilor financiare în acest sens.16 Parţial din cauza căsătoriei şi sarcinilor la vârste fragede, populaţia romă are un nivel mai ridicat de dependenţă decât populaţia generală, în sensul că mai multe persoane care nu fac parte din forţa de muncă depind de comunitate sau de membri ai familiei care sunt angajaţi. Acest lucru, împreună cu ratele scăzute de ocupare, accentuează nivelul de sărăcie. 15 16. Dacă nu se rezolvă inegalitatea dramatică a şanselor care începe la o vârstă fragedă şi continuă în anii de şcoală, este foarte probabil ca generaţiile viitoare de romi să continue să fie excluse de pe piaţa muncii. Analizele statistice arată că educaţia este un factor de predicţie semnificativ în legătură cu găsirea unui loc de muncă la nivelul romilor şi ne-romilor: persoanele care absolvesc învăţământul secundar au şanse de două ori mai mult să-şi găsească un loc de muncă stabil faţă de cei care nu l-au finalizat, după verificarea caracteristicilor de parcurs. După cum s-a menţionat mai sus, doar 10% din adulţii romi au absolvit învăţământul secundar. În plus, gradul de analfabetism este deosebit de ridicat în rândul romilor, circa 25% dintre aceştia neştiind să citească sau să scrie.17 Deşi nivelul de angajare în rândul romilor şi ne-romilor este similar pentru cei cu un nivel scăzut de educaţie (maximum 8 clase), şi pentru cei cu învăţământ superior (terţiar), romii absolvenţi de învăţământ secundar prezintă o probabilitate semnificativ mai scăzută de angajare faţă de ne-romii cu un nivel echivalent de educaţie. Acest lucru poate sugera că şomajul şi numărul redus de angajaţi romi sunt provocate nu doar de nivelul redus de educaţie atins, ci şi de competenţe inferioare determinate de dezavantajele cu care s-au confruntat la o vârstă fragedă şi de calitatea scăzută a educaţiei. 17. Participarea scăzută şi accesul limitat la locuri de muncă stabile, bine remunerate alimentează veniturile mici, riscul ridicat de sărăcie şi excluziunea socială a romilor din România şi reduc semnificativ şansele copiilor lor. În 1992, s-a estimat că 63% din familiile rome trăiau în sărăcie absolută. Alţi 18% obţin un venit total mai mare decât minimumul necesar subzistenţei, dar nu suficient pentru un trai decent.18 De atunci, atât incidenţa cât şi gradul de sărăcie au rămas disproporționat de ridicate în rândul populaţiei rome. Nivelul ridicat de şomaj şi de instabilitate a locului de muncă nu doar limitează venitul şi întreţine starea de sărăcie în rândul adulţilor, dar afectează şi copiii, ducând la absenteism şi părăsire timpurie a şcolii, malnutriţie şi afecţiuni cronice. La rândul lor, acestea perpetuează şansele scăzute pe piaţa muncii cu care se confruntă romii. Din cauza veniturilor mici şi inconstante obţinute din muncă, multe familii de romi ajung să se bazeze doar pe alocaţiile copiilor şi pe surse de venit informal inconstant şi scăzut. În anumite cazuri, copiii de vârstă şcolară trebuie să contribuie şi ei la venitul familiei. Conform celor reliefate mai sus, ratele mai ridicate de ocupare şi şansele de câştig mai numeroase în rândul romilor nu ar duce doar la construirea unei societăţi mai incluzive în România, ci ar şi relansa creşterea economică şi ar genera şi câştiguri de natură fiscală. 2.3 DIMENSIUNEA 3: SERVI CII DE BAZĂ ŞI CONDIŢII DE VIAŢĂ 18. Starea de sănătate a romilor este mai precară decât cea a populaţiei ne-rome. Datele din SRR despre starea de sănătate a romilor şi rezultatele studiului realizat de Agenţia „Împreună” arată că romii sunt mult mai afectaţi de boli infecţioase şi cronice. La segmentarea pe grupe de vârstă, starea de sănătate auto-declarată a adulţilor şi a persoanelor vârstnice rome este mult mai precară decât cea a omologilor lor ne-romi (Figura 2.4). 16 FIGURA 2.4: ROMII DECLARĂ STĂRI DE SĂNĂTATE MAI GRAVE DECÂT VECINII NE-ROMI ŞI POPULAŢIA GENERALĂ Procentul de respondenți care au declarat că starea lor de sănătate este destul de bună, bună sau foarte bună, per grupe de vârstă Surse: Romi şi vecini ne-romi: Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/Banca Mondială/CE (2011); populaţia naţională: Eurobarometru 2006. 19. Majoritatea romilor din România trăiesc în comunităţi segregate. Concluziile SRR sugerează că 56% din familiile de romi trăiesc în aşezări de etnie preponderent romă, indicând un nivel ridicat de segregare spaţială. Segregarea spaţială este strâns corelată cu o stare de sănăt ate precară, părăsirea timpurie a şcolii, prezenţa redusă pe piaţa muncii şi accesul scump la alte servicii (transport în comun, servicii sanitare etc.). Circa jumătate (51%) din familiile de romi care locuiesc în comunităţi segregate trăiesc în case sărăcăcioase sau în mahalale. 20. Romii sunt excluşi de pe piaţa imobiliară. O proporţie semnificativă a romilor trăieşte în case de proastă calitate, cu infrastructură necorespunzătoare, supraaglomerate şi fără siguranţa unui titlu de proprietate. Condiţiile de locuit pentru familiile de romi sunt din ce în ce mai rele decât pentru familiile ne-rome : concluziile SRR sugerează că 30% din familiile de romi trăiesc în case sărăcăcioase sau în mahalale, comparativ cu 4% din familiile de ne-romi care trăiesc în apropiere.19 Doar circa jumătate din gospodăriile de romi din zona urbană au acces la condiţii de locuit de calitate destul de bună – fie case recent construite, locuinţe realizate din materiale tradiţionale în aşezări mai vechi sau locuinţe sociale oferite de autorităţile locale. Restul de 40 - 45% trăieşte în blocuri de proastă calitate sau periferii sau în tabere temporare cu structuri de proastă calitate şi infrastructură necorespunzătoare; doar 20% din vecinii ne-romi trăiesc în astfel 17 de condiţii de sărăcie. În zonele rurale, circa o treime din familiile de romi trăiesc în case de proastă calitate. 21. Un număr mare de gospodării de romi nu au acces la apă şi canalizare. Doar circa 17% din gospodăriile de romi au instalaţii sanitare interioare (toaletă, baie, racord la sistemul de canalizare public), comparativ cu circa 44% dintre familiile ne-rome din vecinătate care dispun de astfel de facilităţi. În mod similar, doar circa 17% dintre gospodăriile de romi au acces la apă potabilă curentă în interiorul locuinţei, comparativ cu 34% la vecinii ne-romi. Aproximativ 36% dintre gospodăriile de romi cercetate declară că gunoiul nu li se colectează deloc sau doar ocazional, comparativ cu 18% la nivelul vecinilor ne-romi. 22. Nici accesul familiilor de romi la servicii de sănătate nu este corespunzător. Romii prezintă o stare mai proastă de sănătate comparativ cu ne-romii pe parcursul întregului ciclu de viaţă, riscând să fie mult mai afectaţi de boli infecţioase sau cronice. Ca urmare, speranţa de viaţă a romilor din România este în medie cu şase ani mai mică decât cea a populaţiei ne-rome. Cauzele principale includ sărăcia, condiţii precare de locuit şi de viaţă şi lipsa accesulu i la nutriţie adecvată şi la îngrijire medicală la vârsta copilăriei. Alţi factori care contribuie la această situaţie constau în comportamente cu risc ridicat precum fumatul (atât în rândul bărbaţilor, cât şi al femeilor), dieta sărăcăcioasă, nivel scăzut de activitate fizică şi utilizarea necorespunzătoare a serviciilor medicale. Sistemul medical al României nu oferă servicii medicale adecvate persoanelor sărace din zona rurală, un segment al populaţiei care este în mod disproporţionat de etnie romă. Circa două cincimi (42%) din romii din România nu merg la doctor când au nevoie (faţă de 25% din vecinii ne-romi). Aceştia invocă motive financiare, inclusiv lipsa unei asigurări de sănătate sau costul ridicat al medicamentelor. 23. Accesul la programe de asistenţă tip "plasă de siguranţă” este destul de răspândit în rândul gospodăriilor rome, dar acestea rămân semnificativ sub pragul sărăciei. Nouă din 10 gospodării de romi au acces la cel puţin un program de protecţie socială în România, dar trei din cinci gospodării de romi rămân în chintila cea mai săracă a distribuţiei venitului. Deşi programele de asistenţă de tip „plasă de siguranţă” sunt dedicate celor mai săraci, fragmentarea şi elaborarea defectuoasă a programelor actuale de asistenţă socială, inclusiv formula acestora care tinde să reducă generozitatea pentru gospodăriile mai mari, le reduc gradul de eficacitate în combaterea sărăciei din rândul gospodăriilor rome. În mod esenţial, sistemul descurajează beneficiarii care nu se mai simt motivaţi să-şi caute de lucru pentru că ei obţin oricum anumite scutiri fiscale semnificative şi ajutoare sociale acordate în special celor care câştigă salariul minim sau care lucrează cu jumătate de normă. Chiar şi ajutoarele de şomaj, care nu sunt prea generoase, sunt adesea sistate subit când persoanele încep să lucreze legal. Aceste componente neadecvate ale sistemului de asistenţă socială generează o capcană a inactivităţii pentru familiile cu venituri mici, majoritatea acestora fiind rome. 18 24. Excluderea de pe piaţa împrumuturilor limitează capacitatea romilor de a-şi îmbunătăţi condiţiile de locuit şi de viaţă. Multe gospodării cu venit mai mic din zonele urbane, inclusiv gospodării de romi, ar putea fi debitori eligibili şi ar putea lua un împrumut pentru a cumpăra sau a-şi construi o casă, dar nu au acces la finanţare deoarece nu sunt angajaţi legal sau nu deţin afaceri legale şi nu au titluri de proprietate pentru a servi drept garanţie. 20 Lipsa accesului la mecanisme oficiale de deţinere a unei proprietăţi subminează capacitatea romilor de a folosi valoare bunurilor deţinute pentru utilizare productivă şi creştere.21 Conform SRR, practic niciuna din familiile de romi intervievate nu are acces la împrumuturi ipotecare sau la micro- finanţare. Acest lucru limitează semnificativ capacitatea gospodăriilor cu venituri mic de a începe sau de a extinde o afacere sau de a-şi îmbunătăţi situaţia economică. 25. Mulţi romi nu dispun de documente de identitate, ceea ce le limitează şi mai mult accesul la servicii şi împrumuturi. Un obstacol major a constat în prezentarea unei dovezi de reşedinţă, pe care mulţi romi nu o pot face din cauza situaţiilor lor locative neoficiale. Alte obstacole includ analfabetismul, precum şi atitudinile discriminatorii din rândul persoanelor responsabile de emiterea documentelor. Lipsa unei cărţi de identitate împiedică accesul la multe servicii de bază, inclusiv îngrijirea medicală. Aceasta creşte incidenţa naşterilor neasistate medical, ceea ce este la rândul său un alt obstacol în faţa înregistrării identităţii. Printre altele, lipsa documentelor de identitate împiedică mulţi cetăţeni romi să participe la vot. 2.4 CICLUL DE EXCLUDERE INTERGENERAŢIONAL 26. Excluziunile din cele trei dimensiuni sunt interdependente şi sunt perpetuate între generaţii. De exemplu, educaţia şi competenţele necorespunzătoare şi starea precară de sănătate afectează accesul acestora la posibilităţi de câştigare a unui venit. În acelaşi timp, lipsa posibilităţilor de câştig duce la resurse insuficiente pentru a susţine educaţia copiilor şi pentru a menţine condiţii de viaţă care să favorizeze o stare bună de sănătate. Datele strânse de Observatorul pentru Romi arată că 79% din părinţii cu cel puţin un copil care a părăsit şcoala menţionează sărăcia şi lipsa mijloacelor materiale ca motiv principal pentru abandonul şcolar.22 Alţi 7% dintre respondenţi au declarat că motivul părăsirii şcolii a fost nevoia de a implica respectivul copil în activităţi generatoare de venit. Sărăcia este adesea un motiv menţionat şi pentru neconsultarea unui doctor la nevoie; 84% din gospodăriile de romi care nu au apelat la îngrijirea medicală necesară au răspuns „prea scump” ca motiv. 23 Lipsa accesului la servicii şi condiţii de viaţă de bază, precum spaţiu sau lumină corespunzătoare, împiedică elevii romi să înveţe acasă, ceea ce le afectează performanţele şcolare. Ciclul de excludere intergeneraţional se perpetuează atunci când rezultatele şcolare scăzute şi starea precară de sănătate limitează şansele de muncă în rândul următoarei generaţii de romi. 27. Ciclul intergeneraţional de excludere a romilor poate fi întrerupt doar dacă este abordată corespunzător inegalitatea de şanse manifestată la începutul vieţii pentru 19 generaţia următoare de romi. Primii de ani de viaţă reprezintă piatra de temelie pentru dezvoltarea personală şi influenţează potenţialul de dezvoltare personală pentru tot parcursul vieţii. De exemplu, din moment ce creierul se dezvoltă cel mai repede în primii ani de viaţă, lipsa de alimentaţie, stimulare sau educaţie în aceşti ani poate afecta în mod ireversibil creierul, împiedicând astfel o creştere şi dezvoltare completă. Copiii care sunt supuşi unui nivel foarte ridicat de stres riscă să fie expuşi unei diminuări a capacităţilor cognitive şi socio-emoţionale pe viitor. Prin urmare, educaţia timpurie este esenţială, dar şi obiceiurile de alimentaţie precară, condiţiile de locuit neadecvate şi condiţii de viaţă sărăcăcioase (lipsa apei şi a canalizării) provocate de sărăcie trebuie abordate şi îmbunătăţite. Intervenţiile în timpul primilor ani de viaţă vor fi esenţiale pentru a îmbunătăţi potenţialul romilor de a reuşi la şcoală, de a-şi păstra o stare bună a sănătăţii şi de a se bucura de câştiguri şi şanse mai bune în viitor. 24 Dacă România reuşeşte să creeze rezultate mai bune pentru copiii romi, aceşti copii vor ajunge adulţi productivi care, la rândul lor, le pot oferi copiilor lor şanse mai bune. 28. Intervenţiile bine structurate la nivelul politicilor pot ajuta la atingerea potenţialului social şi economic al incluziunii romilor în România. În ciuda acestei imagini descurajante a unei excluziuni auto-alimentate şi perpetuă din cele trei dimensiuni, există posibilităţi de „fisurare” a ciclului intergeneraţional care au demonstrat că pot asigura rezultate bune în alte contexte. De exemplu, politicile publice care facilitează accesul la dezvoltarea timpurie pentru copiii dezavantajaţi, instruirea în vederea dezvoltării de abilităţi pentru tinerii dezavantajaţi şi programe de modernizare a mediului din periferia localităţilor ar putea contribui semnificativ la incluziunea socială a populaţiei rome. Secţiunea 3 identifică trei obstacole dominante în faţa incluziunii romilor. Secţiunea 4 continuă cu acest cadru oferind o serie de recomandări concrete privind politicile în vedere eliminării diferenţelor din cele trei domenii principale de excluziune. 20 3 OBSTACOLE ÎN FAŢA IN CLUZIUNII ROMILOR Eliminarea decalajelor privind dezvoltarea abilităţilor, şansele de câştig şi serviciile şi condiţiile de locuire de bază necesită o abordare integrată cu intervenţii specifice pentru aceste trei dimensiuni. Conform interviurilor detaliate cu comunităţile rome, cu decidenţii (autori de politici publice), ONG-uri şi alţi factori interesaţi, există trei probleme esenţiale care pot împiedica incluziunea romilor: discriminarea, capacitatea scăzută a furnizorilor de servicii şi caracterul necorespunzător al cadrului instituţional. 3.1 DISCRIMINAREA 29. Apartenenţa la etnia romă sporeşte riscul de sărăcie. Analiza datelor SRR arată că un român este cu 38% mai predispus să se confrunte cu riscul de sărăcie dacă este de origine romă, comparativ cu un ne-rom de vârstă, sex, educaţie, membri ai familiei, comunitate şi amplasare geografică similare (prezentat în Figura 3.1 de mai jos). În mod asemănător, 20% din decalajul înregistrat la nivelul gradului de ocupare între romi şi vecinii ne-romi nu se poate explica prin factori măsuraţi precum vârsta, sexul, nivelul de educaţie şi amplasarea geografică. Acest decalaj reflectă factorii „nemăsuraţi”, care pot include competenţe nedeclarate sau factori precum discriminare, cutume, convingeri şi valori. CASETA 3.1. DISCRIMINAREA CA FACTOR CE CONTRIBUIE LA DIFERENŢELE DE ÎMPLINIRE A ASPIRAŢI ILOR Prezentul studiu dezbate problema discriminării, aşa cum este ea definită de Comisia Europeană. Discriminarea directă apare atunci când „o persoană este tratată mai puţin favorabil decât modul în care o altă persoană este, a fost sau ar fi tratată într-o situaţie similară” pe motive de sex, origine rasială sau etnică, disabilitate, vârstă, religie, convingeri sau orientare sexuală. Discriminarea indirectă apare atunci când o prevedere aparent neutră ar dezavantaja în mod specific persoane de o anumită origine rasială sau etnică în comparaţie cu alte persoane, cu excepţia cazului în care acea prevedere este justificată în mod obiectiv printr-un scop legitim, iar măsurile necesare obţinerii acelui scop sunt adecvate şi necesare.25 Adesea este foarte greu de măsurat şi de stabilit gradul şi influenţa discriminării într-o societate. Teoreticienii au încercat să măsoare discriminarea în mod palpabil folosind tehnici statistice, în special în legătură cu discriminarea pe piaţa muncii. 26 Totuşi, dovezile statistice obiective de discriminare sunt rare, iar dacă aceste dovezi chiar există, confirmarea acestora este chiar şi mai rară. Totuşi, experienţele declarate personal şi sentimentele de nedreptate, deşi imposibil de cuantificat, arată în mod semnificativ nivelul de discriminare ce există în societate. Prezentul studiu a analizat sentimentele exprimate de ne-romi faţă de romi, precum şi experienţele personale şi sentimentele romilor şi a evaluat modul în care aceste experienţe şi sentimente afectează bunăstarea romilor şi posibilitatea acestora de a accesa servicii. Este nevoie de o cercetare mult mai detaliată şi specializată pentru a măsura cazurile de discri minare împotriva romilor şi pentru a înţelege mai bine cauzele ce declanşează aceste probleme. 21 30. Peste un sfert din romii cercetaţi declară că au fost discriminaţi din cauza etniei în 2011. În SRR, familiile rome au declarat că s-au confruntat cu cele mai ridicate niveluri de discriminare când au încercat să cumpere sau să închirieze o proprietate (31%) sau când au căutat un loc de muncă remunerat (30%). 31. Romii se confruntă cu excluziunea din cauza etniei atât în domeniul furnizării de servicii, cât şi pe diverse pieţe. Rezultatele din discuţiile din focus-grup-uri ce au avut loc cu comunităţi de romi 27 indică faptul că atitudinile discriminatorii ale furnizorilor de servicii sunt obstacole esenţiale ce împiedică accesul romilor la servicii. În ceea ce priveşte educaţia, o mamă romă din Telechiu, Judeţul Bihor a explicat că „profesorii nu le predau copiilor romi la fel cum le predau copiilor ne-romi.”28 În domeniul sănătăţii, practicile discriminatorii faţă de pacienţii romi se manifestă prin „evitarea contactului fizic cu pacienţii; neimplicarea pacienţilor şi a familiilor acestora în selecţia tratamentului; omiterea acordării de explicaţii privind riscurile administrării unui anumit tip de tratament; utilizarea de proceduri agresive.”29 Aceste experienţe pot ajuta la explicarea motivului pentru care atât de puţini romi absolvesc o instituţie de educaţia secundară sau a motivului pentru care nu merg la medici cu regularitate. Pe piaţa muncii, romii au declarat că angajatorii i-au informat că nu au fost angajaţi pentru că sunt „ţigani”.30 Pe piaţa financiară, bancherii ezită să acorde împrumuturi celor care locuiesc în periferii şi lucrătorilor din sectorul informal, în special romilor, considerându-i un grup de risc ridicat care „nu respectă regulile”.”31 32. Stereotipurile negative şi neîncrederea sunt cauza principală a excluziunii romilor. De exemplu, părinţii ne-romi îşi sperie copiii spunându-le „Dacă nu te porţi frumos, o să te dau la ţigani”.32 Mass-media, inclusiv televiziunea, filmele şi reclamele, conţin imagini înjositoare şi stereotipuri despre romi.33 Articolele şi imaginile descriu romii ca provocând violenţă în cazul revoltelor dintr-o comunitate sau că se comportă agresiv. Un studiu recent realizat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) arată că 45% din ne-romi „sunt speriaţi când se întâlnesc cu un grup de romi pe stradă.”34 Aceasta indică un nivel profund de neîncredere între cele două populaţii. 33. Discriminarea poate fi combătută în cel mai eficient mod prin adoptarea unei abordări bivalente: combaterea surselor de discriminare şi sancţionarea actelor de discriminare. Rădăcinile discriminării, precum stereotipurile negative şi neîncrederea, trebuie combătute prin îmbunătăţirea imaginii negative pe care o au romii şi prin intensificarea interacţiunilor dintre romi şi ne-romi pentru a obţine un nivel de înţelegere reciprocă. Actele discriminatorii trebuie sancţionate cu stricteţe, cu un nivel de toleranţă zero, prin aplicarea eficace şi consecventă a legislaţiei din domeniul combaterii discriminării. Sursele de discriminare manifestată la nivelul prestărilor de servicii ar putea fi reduse prin îmbunătăţirea competenţei culturale a furnizorilor de servicii publice (cadre didactice, cadrele medicale, poliţia, angajaţii din primarii) şi prin creşterea numărului şi capacităţii mediatorilor care acţionează ca 22 punte de legătură între romi şi furnizorii de servicii. Secţiunea de mai jos detaliază provocările aferente furnizorilor de servicii şi mediatorilor. CASETA 3.2: POTENŢIALUL CONTRIBUŢIEI MEDIATORILOR ŞI CONSILI ERILOR COMUNITARI România a desfăşurat o activitate de pionierat în implicarea mediatorilor comunitari pe probleme ale romilor. Aceştia au fost introduşi de Romani CRISS, un ONG implicat în problematica romă, încă din 1992, în cadrul unui program de atenuare a conflictelor comunitare. România a fost şi prima ţară din regiune care a instituţionalizat programul mediatorului sanitar, în 2002. Mediatorii comunitari constituie o punte de legătură între comunităţile rome şi şcoli şi centrele medicale sau între familiile rome şi furnizorii de servicii publice. Studiile calitative realizate pentru acest raport sugerează că mediatorii pot juca un rol important. Mediatorii sanitari locali, de exemplu, pot contribui la schimbarea normelor sociale care au descurajat utilizarea serviciilor medicale. Acest deziderat se poate realiza prin combaterea stigmatului social asociat cu accesarea serviciilor de consiliere, a serviciilor medicale de sănătate a reproducerii şi a realizării de analize medicale pentru identificarea afecţiunilor cu transmitere sexuală. Mediatorii şcolari pentru romi au avut un impact pozitiv în mai multe domenii, contribuind la scăderea numărului de cazuri de părăsire timpurie a şcolilor şi a cazurilor de neînscriere la şcoală, la îmbunătăţirea obţinerii de rezultate şcolare şi academice bune în rândul elevilor romi şi la reducerea absenteismului din rândul elevilor. Aceşti mediatori au activat şi în sensul combaterii segregării elevilor romi şi ne-romi din clase, precum şi în scopul desegregării şcolilor. Mediatorii romi au ajutat la îmbunătăţirea comunicării dintre şcoli şi comunitatea romă şi a atitudinii profesorilor faţă de elevii de etnie romă. O analiză calitativă regională a mediatorilor sanitari pentru romi realizată prin Programele de Sănătate Publică ale Open Society ilustrează faptul că mediatorii au avut în general succes în schimbarea părerilor şi atitudinilor furnizorilor de servicii medicale. Mediatorii au sesizat o reducere a comportamentului discriminatoriu şi a utilizării limbajului abuziv de către doctorii cu care lucrează. Aceştia cred şi că au ajutat personalul medical să înţeleagă mai bine romii şi că le - au îmbunătăţit capacitatea de a oferi îngrijire medicală prin interacţiuni mai eficace cu pacienţii romi. Sursa: Roma Health Mediators: Success and Challenges (New York: Open Society Foundations, 2011), http://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/roma-health-mediators-20111022.pdf. 3.2 CAPACITATEA FURNIZORILOR DE SERVICII 34. Furnizorii de servicii se confruntă adesea cu probleme semnificative în relaţia lor cu clienţii de etnie romă. La nivel local, adesea nu există resurse financiare suficiente pentru a 23 întâmpina nevoile comunităţilor rome privind prestarea de servicii mai bune. Decalajele la nivel de informaţii şi obstacolele la nivel de comunicare nu fac decât să sporească aceste provocări. În anumite cazuri nu există stimulente pentru a îmbunătăţi nivelul serviciilor. În alte cazuri, furnizorii de servicii nu înţeleg contextul local al comunităţilor rome, ceea ce afectează calitatea serviciilor. 35. Aspectele ce ţin de capacitate se reflectă în special în educaţie. Şcolile care deservesc în special copii romi suferă de un nivel scăzut al calităţii predării care provine la rândul său din instruirea necorespunzătoare a profesorilor şi din resurse de învăţare neadecvate. Mai multe studii au constatat că şcolile cu un procent mai mare de elevi romi tind să aibă personal mai puţin calificat şi cu mai puţină experienţă, plus o fluctuaţie ridicată a cadrelor. Infrastructura şcolară şi resursele sunt corelate cu calitatea actului pedagogic şi sunt necorespunzătoare în multe şcoli cu o proporţie ridicată de elevi romi. O concentraţie de romi într-o şcoală, de exemplu, este asociată cu calculatoare, laboratoare, terenuri de sport, biblioteci mai puţine şi de o calitate mai scăzută, precum şi cu un număr insuficient de manuale per elev. Aceasta duce la şanse necorespunzătoare de învăţare pentru copiii romi. 36. Programul cu mediatorul şcolar este promiţător, dar trebuie consolidat. În ciuda rolului pozitiv recunoscut al mediatorilor şcolari romi, programele cu mediatori acoperă doar parţial comunităţile rome. S-ar putea îmbunătăţi capacitatea existentă prin crearea de stimulente corespunzătoare. Studiul realizat de Agenţia „Împreună” arată că peste jumătate (55%) din şcolile incluse în studiu nu dispun de un mediator şcolar, inclusiv şcolile în care peste 50% din elevi sunt Romi.35 Între 2003 şi 2013, prin diverse programe, în România au fost instruiţi 1.001 mediatori şcolari în total: din aceştia, numărul mediatorilor activi în prezent este de circa 400, 36 sugerând că există loc de mai bine la nivelul valorificării capacităţii existente. Unii primari locali au realocat resursele programului mediatorului şcolar altor domenii; în alte cazuri, mediatorii comunitari au renunţat din cauza salariilor neatractive. În plus, este imperios necesară o mai bună reglementare a rolului mediatorilor romi. De exemplu, mediatorii sunt adesea ignoraţi şi li se alocă sarcini administrative sau de curăţenie. În alte cazuri, sunt alocaţi să le predea copiilor romi în locul profesorilor titulari, în timp ce profesorii titulari le predau doar ne-romilor. 37. Soluţionarea problemei privind calitatea necorespunzătoare a serviciilor de bază pentru romi necesită investiţii pentru a consolida capacitatea furnizorilor de servicii de a presta aceste servicii. Câteva iniţiative existente de formare şi de sensibilizare a furnizorilor de servicii promit deja să fie eficace. Un astfel de program avizează primarii în legătură cu provocările cu care se confruntă de obicei familiile rome. ONG-urile locale consideră că acest program are rezultate foarte bune. În plus, majorarea bugetelor locale pentru şcolile sub-dotate şi pentru mediatorii comunitari reprezintă o şansă importantă. Dar potenţialul se va atinge doar dacă sunt introduse mecanisme corespunzătoare de monitorizare a cheltuielilor, astfel încât bugetele alocate chiar să îmbunătăţească nivelul de calitate al şcolilor şi să le permită 24 mediatorilor romi să presteze servicii mai bune şi mai numeroase. Mai mult, sinergiile din rândul diferitelor activităţi de mediere (educaţie, sănătate, ocupare) pot fi analizate în funcţ ie de succesul exemplelor locale sau internaţionale, astfel încât mediatorii să poată consolida legăturile dintre comunităţi şi servicii sau facilităţi prin rolul lor de punte de legătură. 3.3 CADRUL INSTITUŢIONAL PENTRU INCLUZIUNEA ROMILOR 38. Planificarea şi implementarea eficace a intervenţiilor privind incluziunea romilor în România au fost afectate de lipsa mandatelor şi răspunderilor clare. Dacă instituţiile responsabile cu soluţionarea incluziunii romilor nu au mandate clare, inclusiv mecanisme de stimulare pentru a implementa aceste mandate, este greu să le tragi la răspundere şi să depui eforturi concentrate pentru a implementa acţiuni prioritate într-un mod integrat. Situaţia se complică şi mai mult când mandatul şi răspunderea nu coincid pe deplin. De ex emplu, implementarea Strategiei Naţionale pentru Incluziunea Romilor (SNIR) nu beneficiază de un cadru instituţional şi juridic consecvent. Unele măsuri propuse în această strategie nu intră sub incidenţa mandatului juridic al autorităţilor locale, afectând semnificativ implementarea. La nivel naţional, nici Agenţia Naţională pentru Romi, responsabilă de coordonarea implementării SNIR, nici Grupul de Lucru Interministerial, care se ocupă de coordonarea şi implementarea politicilor publice pentru romi, nu deţin prerogative legale suficiente pentru a trage la răspundere instituţiile responsabile de implementarea SNIR. Aplicabilitatea şi complexitatea intervenţiilor necesare la implementarea SNIR necesită acordarea unui grad sporit de atenţie la cele mai înalte niveluri. Instituţiile responsabile trebuie să comunice între ele, să aibă proceduri decizionale clare şi transparente şi să coreleze bugetele cu strategiile, pe baza unui set clar de priorităţi. Mai mult, există o şansă vitală de a implementa un cadru detaliat de monitorizare care să le permită instituţiilor responsabile să urmărească evoluţia şi să îmbunătăţească intervenţiile în mod corespunzător. 39. Măsurile de politici publice propuse în SNIR nu sunt mereu fundamentate corespunzător. Dezvoltarea autorităţii decizionale la nivel local nu a fost însoţită de descentralizarea corespunzătoare a bugetului. În plus, reducerile bugetare impuse de la nivel central asupra bugetelor locale au afectat semnificativ autonomia guvernelor locale, dat fiind că bugetele locale au scăzut substanţial. În aceste limitări bugetare şi cu acest nivel de impredictibilitate, strategiile de dezvoltare locală, inclusiv SNIR, au devenit mult mai puţin importante în practică. Conform unui raport de monitorizare a societăţii civile privind implementarea Strategiei Naţionale pentru Integrarea Romilor, 37 sunt incluse în strategie şi anumite măsuri de politici publice care nu sunt foarte bine armonizate cu obiectivele SNIR. Există riscul ca aceste măsuri să împovăreze autorităţile locale fără a avea impact asupra romilor sau să ducă la eforturi şi cheltuieli care nu duc la incluziunea romilor. 40. Adesea, romii nu sunt luaţi în calcul în mod explicit în cadrul programelor de incluziune socială. 38 În prezent, politicile, programele şi investiţiile sociale specifice se 25 concentrează adesea pe grupuri de populaţie dezavantajate, dar fără metodologii specifice pentru a măsura dezavantajele. Deşi acestea nu trebuie să se concentreze întotdeauna exclusiv pe romi, absenţa criteriilor specifice pentru identificarea grupurilor ţintă şi lipsa unei metodologii clare prin care să se măsoare aceste criterii îngreunează crearea de programe sociale specifice la nivel local. Strategia pentru Incluziunea Romilor se concentrează în mod explicit pe romi, dar nu sunt colectate în mod sistematic datele despre etnia beneficiarului programului pentru a le monitoriza evoluţia. Informaţiile despre apartenenţa etnică ar permite o urmărire mai bună a evoluţiei impacturilor sociale pentru romi şi comunităţile ne-rome şi ar permite o analiză mult mai profundă a cauzelor sărăciei. 41. Capacitatea insuficientă a comunităţilor locale de a crea şi de a implementa proiecte, în contextul unui sprijin necorespunzător acordat de la nivel central, afectează şansa multor comunităţi dezavantajate de a beneficia de fondurile UE.39 Fondurile structurale UE, Fondul de Coeziune şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală nu ajung la comunităţile marginalizate de romi în mod adecvat. Şi rata generală de absorbţie a fondurilor structurale şi a fondurilor de coeziune ale UE în timpul perioadei 2007-2013 a fost scăzută în România. Acest lucru a fost provocat de câţiva factori-cheie: (a) lipsa unei armonizări între legislaţia care reglementează implementarea instrumentelor structurale şi alte acte legislative naţionale relevante; (b) proceduri administrative complexe; (c) lipsa capacităţii administrative atât la nivelul autorităţilor de management cât şi în rândul beneficiarilor; (d) nivelul scăzut de răspundere al autorităţilor locale manifestat în procesul de soluţionare a problemelor cu care se confruntă romii şi alte comunităţi dezavantajate; (e) lipsa capacităţii de co-finanţare a autorităţilor locale; şi (f) repartizarea incertă a sarcinilor în rândul ministerelor şi al altor entităţi publice de la nivel naţional. 42. Consultările limitate privind politicile publice privitoare la incluziunea socială a romilor la nivel local compromit relevanţa şi sustenabilitatea măsurilor de implementare. Din această cauză, nu se poate valorifica oportunitatea de a se asigura că măsurile pentru rezolvarea incluziunii romilor reflectă cel mai bine nevoile şi şansele locale. În plus, constatările studiului calitativ pentru prezentul raport sugerează că atitudinile discriminatorii ale anumitor reprezentanţi faţă de romi afectează evoluţia spre o participare adevărată a romilor în crearea şi implementarea programelor de incluziune care îi privesc. 43. Capacitatea disponibilă la nivel local pentru a dezvolta şi a implementa proiecte integrate este un factor-cheie pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale romilor. Condiţiile precare de viaţă ale romilor din România se manifestă în mai multe feluri, în funcţie de contextul comunităţii, şi necesită o gamă la fel de diversificată de intervenţii. De exemplu, pur şi simplu acordarea de locuinţe sociale, deşi deosebit de costisitoare, nu aduce mereu o îmbunătăţire semnificativă a condiţiilor de viaţă ale romilor. În anumite cazuri, modernizarea serviciilor specifice (ex., apă, electricitate, transport) sau îmbunătăţirea accesului la sănătate, 26 educaţie şi şanse de angajare constituie o soluţie mult mai eficientă, atât din punct de vedere social, cât şi economic, decât aducerea oamenilor în case noi. Mai mult, aceste intervenţii trebuie să fie corelate cu măsuri de abordare a riscurilor privind sustenabilitatea. Un risc dominant îl constituie suportabilitatea: asigurarea capacităţii continue a cetăţenilor romi de a plăti chirie, împrumuturi sau utilităţi ar putea implica şi intervenţii care să îi ajute să-şi găsească locuri de muncă sau să-şi crească veniturile. Astfel de intervenţii integrate se dezvoltă şi se implementează cel mai bine la nivel local, deoarece creşte nivelul de asumare şi de sustenabilitate al proiectelor prin identificarea priorităţilor factorilor interesaţi şi a capacităţii acestora de a folosi, de a păstra şi de a menţine serviciilor în stare funcţională. De asemenea, contribuie şi la incluziunea socială a acestora prin insuflarea unui sentiment de putere. Participarea comunităţilor ne-rome este de asemenea esenţială pentru evitarea stigmatizării romilor, pentru a susţine interacţiunea şi cooperare dintre romi şi ne-romi în baza unor interese comune şi pentru a obţine sprijinul ne- romilor pentru proiecte. 44. Pe scurt, politicile eficace pentru incluziunea romilor depind de un nivel clar de răspundere, de alocarea unui buget corespunzător, de intervenţii specifice eficace, de participarea romilor şi de o capacitate crescută a autorităţilor locale de a gestiona proiecte. Aceste eforturi pot fi însoţite de un sistem detaliat de monitorizare şi evaluare, care să le permită autorităţilor să urmărească evoluţia şi să tragă la răspundere factorii interesaţi răspunzători. O evaluare riguroasă a impactului s-ar putea aplica şi în cazul anumitor programe strategice-cheie de învăţare, de diseminare şi de replicare a intervenţiilor care s-au dovedit a fi eficiente. 27 4 INTERVENŢII PRIORITARE ŞI MĂSURI DE POLI TICI PUBLICE Pentru a înregistra progrese în legătură cu incluziunea romilor, este nevoie de un pachet integrat de intervenţii şi investiţii specifice. Acestea ar trebui să se concentreze pe îmbunătăţirea şanselor generaţiilor următoare de romi şi ale familiilor lor de dezvoltare a competenţelor (inclusiv în domeniul sănătăţii şi educaţiei), a şanselor de câştig şi a serviciilor de bază şi a condiţiilor de locuit. Studiul sugerează şi măsuri de politici publice implementate pentru a consolida răspunderea şi pentru a asigura implementarea eficace a acestor intervenţii. 4.1 O ABORDARE INTEGRATĂ PENTRU INCLUZIUNEA ROMILOR 45. Întreruperea ciclului intergeneraţional privind excluziunea romilor necesită intervenţii pentru a rezolva factorii numeroşi care provoacă inegalitate. Aceasta se referă la abordarea obstacolelor pe care le întâmpină copiii romi, în special cele privind educaţia şi dezvoltarea abilităţilor proprii; condiţiile de viaţă şi accesul la sănătate, apă, salubritate; şi, nu în cele din urmă, locurile de muncă pentru părinţi şi venitul familiei. Drept urmare, acest studiu recomandă trei intervenţii specifice: (a) eliminarea diferenţei privind dezvoltarea timpurie prin investiţii specifice în sănătate, alimentaţie şi educaţie; (b) realizarea de investiţii în dezvoltarea competenţelor şi angajabilităţii tineretului şi a tinerilor adulţi romi pentru a le facilita inserţia pe piaţa muncii şi a combate sărăcia gravă a familiilor de romi care le limitează în prezent accesul la o alimentaţie corespunzătoare, sănătate, educaţie şi locuinţe, afectând dezvoltarea copiilor lor; şi (c) susţinerea măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de locuit şi accesul la infrastructura de bază pentru a îmbunătăţi bunăstarea familiilor rome, creând în acelaşi timp un mediu care să favorizeze dezvoltarea timpurie a copiilor. La nivelul acestor trei domenii, recomandăm (d) îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale pentru a asigura eficacitatea tuturor intervenţiilor; (e) îmbunătăţirea coordonării, responsabilizarea, structurile de motivare, precum şi monitorizarea şi evaluarea pentru a genera şi a urmări rezultatele concrete, inclusiv la un nivel foarte înalt; şi (f) combaterea stereotipurilor negative legate de romi şi realizarea de investiţii în proiecte care necesită interacţiuni între romi şi ne-romi pentru a combate problema discriminării (Figura 4.1). 46. Problemele complexe, interconectate necesită o abordare integrată şi soluţii polivalente. Abordările integrate creează sinergii şi pot creşte eficacitatea, eficienţa şi sustenabilitatea intervenţiilor. Se poate obţine integrare la niveluri diferite şi sub forme diferite. Diversele intervenţii pot fi combinate pentru a atinge un obiectiv comun, de exemplu, prin combinarea intervenţiilor de dezvoltare timpurie a copiilor cu intervenţii privind infrastructura de bază în vederea creşterii impactului educaţional. O intervenţie poate conţine atât măsuri „ hard” cât şi măsuri „soft”, de exemplu combinând infrastructura socială propriu-zisă cu instruirea furnizorilor de servicii care exploatează respectiva infrastructură. O intervenţie poate combina mai multe măsuri pentru a aborda atât impedimentele la nivel de ofertă (ex., lipsa furnizorilor de servicii medicale), cât şi provocările la nivel de cerere (ex., lipsa informării) în vederea atingerii impactului scontat. În final, se pot folosi resurse comune pentru a implementa intervenţii sau 28 activităţi multiple: de exemplu, acelaşi mediator comunitar poate ajuta romii să acceseze mai multe servicii sociale, funcţionând în acelaşi timp şi ca o punte de legătură între comunităţile rome, reprezentanţii publici şi comunităţile ne-rome, compensând lipsa de comunicare şi favorizând o conştientizare şi o înţelegere reciproce. 47. Este important ca intervenţiile să abordeze provocările legate atât de ofertă, cât şi de cerere. Multe comunităţi rome sunt deosebit de sărace şi asigurarea unei infrastructuri sau a unor servicii noi nu implică automat şi utilizarea acestora. Trebuie evaluate şi îndepărtate obstacolele privind cererea, de exemplu obstacolele aferente nivelului scăzut de conştientizare din rândul utilizatorilor, mijloacele financiare, capacitatea limitată, costurile aferente şanselor de dezvoltare, normele sociale şi riscurile (siguranţa, demnitatea, reputaţia etc.). Chiar dacă un serviciu este disponibil, oamenii nu îl vor folosi dacă nu-i cunosc beneficiile sau dacă este prea scump. Mai mult decât atât, chiar şi dacă un serviciu se oferă gratuit, oamenii pot decide să nu îl folosească în cazul în care „costul tranzacţiei” sau „costul de oportunitate” respective sunt considerate prea ridicate: de exemplu, utilizarea serviciului poate implica anumite costuri de transport sau salarii pierdute în timpul în care nu se lucrează. Teama de a fi tratat necorespunzător sau de a fi umilit de furnizorii de servicii publice, cum sunt profesorii şi furnizori de servicii medicale, pot descuraja intenţia de a accesa un serviciu. FIGURA 4.1. ÎNTRERUPEREA CICLULUI DE EXCLUZIUNE INTERGENERAŢIONAL PRIN INTERVENŢII SPECIFICE ŞI MĂSURI DE POLITICI PUBLICE 29 4.2 INTERVENŢII SPECIFIC E ÎNTREPRINSE PENTRU A OFERI ŞANSE EGALE ROMILOR 4.2.1 INTERVENŢIA 1: INVESTIŢII ÎN ELIMINAREA DIFERENŢELOR DE DEZVOLTARE TIMPURIE A COPIILOR 54. Politicile privind dezvoltarea aptitudinilor ar trebui să fie o prioritate pentru incluziunea romilor. Îmbunătăţirea educaţiei şi a competenţelor este esenţială pentru îmbunătăţirea perspectivelor generaţiei următoare pe piaţa muncii, precum şi pentru atenuarea diferenţelor de angajare cu care se confruntă generaţia actuală de adulţi romi. Investiţiile în intervenţii de calitate pentru dezvoltarea timpurie a copiilor în comunităţile de romi ar putea implica îmbunătăţirea infrastructurii şcolare; colaborarea cu părinţii şi stimularea participării; combaterea părăsirii şcolare prin creşterea medierii în şcoli şi transformarea şcolilor în medii mai prietenoase pentru toţi elevii; şi îmbunătăţirea calităţii şcolilor cu un procent ridicat de elevi romi prin instruirea şi motivarea profesorilor şi prin alocarea bugetelor corespunzătoare. Aceste măsuri vor contribui la eliminarea decalajelor la nivel de competenţe pe termen lung. 55. Date fiind consecinţele deosebit de favorabile ale dezvoltării timpurii a copiilor şi decalajul foarte mare care există între romi şi ne-romi în România, practicienii ar trebui:  Să ia în calcul iniţiative care motivează familiile să meargă la controale medicale regulate, gratuite, în centre apropiate de comunităţile în care trăiesc. Această măsură ar trebui să includă acţiuni pentru creşterea nivelului de conştientizare a importanţei acestor controale medicale şi să informeze familiile despre cum pot accesa serviciile medicale în mod gratuit. Priorităţile pot include creşterea accesului la şi utilizarea serviciilor de planificare familială şi consiliere, îngrijire medicală prenatală şi îngrijire medicală timpurie a copiilor.  Dezvoltarea şi implementarea iniţiativelor de popularizare (campanii de outreach), cum ar fi campanii naţionale în presă, care să se concentreze pe sănătatea mamei şi copilului, pe o dietă sănătoasă şi pe prevenirea comportamentelor riscante.  Crearea de stimulente inovatoare care să recompenseze direct rezultatele – cum ar fi finalizarea programului de vaccinare pentru copiii romi – şi asigurarea unor bonusuri specifice pentru furnizorii responsabili.  Utilizarea grădiniţelor pentru a instrui părinţii în legătură cu importanţa stimulării învăţării acasă.  Investirea în extinderea educaţiei preşcolare de calitate în comunităţi cu un procent mare de romi, cu personal, resurse şi curriculum corespunzătoare care acordă atenţia cuvenită dezvoltării competenţelor socio-emoţionale. Exemple de astfel de programe în Europa şi în cele două Americi includ Tools of the Mind (n.t. – Instrumentele minţii) şi PATHS.  Implicarea părinţilor în parteneriate de educaţie timpurie a copiilor, inclusiv sisteme preşcolare furnizate în comunitate.  Acordarea unor stimulente financiare şi eliminarea barierelor financiare care afectează iniţiativele de educaţie timpurie a copiilor. O variantă ar fi să se introducă subvenţii 30 anuale pentru familii, în contextul reformelor de asistenţă socială, condiţionate de prezenţa la grădiniţe a copiilor cu vârste între 3 şi 4 ani, care să acopere tax ele de şcolarizare şi costurile cu alimentaţia în grădiniţe. CASETA 4.1. ABORDAREA UNGARIEI PRIVIND E DUCAŢIA TIMPURIE A C OPIILOR În Ungaria, numărul înscrierilor copiilor romi la grădiniţă este mult mai ridicat decât în ţările vecine: 49% din copiii romi din Ungaria merg la grădiniţă, un procent semnificativ mai ridicat faţă de cel din România. 86% din copii romi de 5 ani din Ungaria merg la grădiniţă. Conform Băncii Mondiale, „noua lege a educaţiei in Ungaria, adoptată în decembrie 2011, stabileşte înscrierea obligatorie la grădiniţă de la 3 ani. Vârsta obligatorie de înscriere în învăţământul primar este de 6 ani, deşi copiii pot rămâne la grădiniţă încă un an, până la vârsta de 7 ani. Grădiniţele din sectorul public sunt gratuite; acestea percep o compensaţie pentru servicii suplimentare neincluse în activităţile de bază, ex., mese, excursii şi activităţi extracuriculare.” Învăţământul preşcolar este finanţat printr-o combinaţie de fonduri de la bugetul de stat (ce acoperă cam o treime din costuri), contribuţii ale părinţilor (acoperind 10%) şi subvenţii de la autorităţile locale (acoperind puţin peste jumătate din total, deşi această parte a reprezentat o problemă pentru municipalitățile sărace). Taxele plătite de părinţi sunt reduse sau eliminate complet pentru familiile cu venituri mici. Primăriile pot contracta furnizori privaţi sau pot recruta voluntari pentru a soluţiona problemele legate de capacitate. Pentru a îmbunătăţi accesul familiilor sărace, mesele sunt acordate gratuit în cazul în care se îndeplinesc anumite criterii. Mai mult, în 2009 s-a introdus un program de subvenţii cu anumite condiţionalităţi, care încurajează părinţii săraci să -şi înscrie copiii la o vârstă cât mai fragedă. Acest „program de subvenţii pentru grădiniţe” le acordă familiilor o subvenţie bianuală de 10.000 de forinţi maghiari (35 EUR) per copil cu vârsta între 3-4 ani, cu condiţia frecventării învăţământului preşcolar. Sursa: Banca Mondială, Toward an Equal Start: Closing the Early Learning Gap for Roma Children in Eastern Europe (Washington, DC: World Bank, 2012), http://go.worldbank.org/F2QMFQ7FJ0. 4.2.2 INTERVENŢIA 2: INVESTIŢII ÎN COMPETENŢELE ŞI ANGAJABILITATEA TINERILOR ROMI ŞI A TINERILOR DE VÂRSTĂ ADULTĂ 56. Politicile de angajare trebuie să se concentreze pe îmbunătăţirea competenţelor şi angajabilităţii romilor. Concluziile studiului indică o nevoie de programe de formare pentru angajare specifice tinerilor şi femeilor rome care sunt dezavantajaţi şi şomeri. Stimulentele acordate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă ar trebui îmbunătăţite şi legate strâns de procesul de creare a locurilor de muncă. La crearea acestor politici, trebuie să se ţină cont de efectul transformaţional al angajării persoanelor şi familiilor, inclusiv efecte posibile la nivel intergeneraţional: şi anume, instruirea şi angajarea în rândul adulţilor pot contribui la impacturi 31 educaţionale mai bune în rândul copiilor. Aceste iniţiative le pot oferi copiilor romi un model de urmat în rândul părinţilor lor care lucrează. Ţinând cont de rolul esenţial atât al competenţelor cognitive şi ne-cognitive în impactul asupra angajării, trebuie să se ţină cont de intervenţiile de mai jos. În domeniul educaţiei:  Trebuie luate măsuri mai degrabă pentru a preveni părăsirea şcolară, decât pentru a încerca reintegrarea tinerilor care au părăsit şcoala: o Trebuie îmbunătăţit mediul din şcoli pentru a încuraja implicarea, învăţarea şi bunăstarea tuturor elevilor. o Stabilirea unui sistem de alertare timpurie în legătură cu elevii care prezintă riscul de părăsire a şcolii, inclusiv activităţi de consiliere şi mentorat în special pentru elevii care se confruntă cu acest risc.  Şcolile trebuie să fie mai inclusive, să joace un rol mai pregnant şi să fie mai deschise către copiii romi: o Trebuie instruiţi profesorii, astfel încât aceştia să deprindă obișnuința unor abordări şi practici eficiente, concentrându-se pe educaţia inclusivă şi pe istoria, limba şi cultura romilor. o Adaptarea curriculei pentru a reliefa contextele culturale ale comunităţilor de romi; ajustarea orarului astfel încât acesta să ţină cont de activităţile obişnuite ale familiilor rome; utilizarea materialelor de învăţare relevante pentru nevoile elevilor romi. o Acordarea atenţiei către dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale, cu activităţi de învăţare care să promoveze modele de urmat din rândul comunităţilor de romi în vederea creşterii respectului de sine a copiilor din punct de vedere etnic. o Includerea opiniei copiilor în procesul decizional al şcolii prin crearea de consilii ale elevilor, care ar trebui să includă şi reprezentanţi ai copiilor romi. o Investiţii în extinderea activităţilor de mentorat şi meditaţii pentru romi în şcoli.  Extinderea şi îmbunătăţirea eficacităţii programului mediatorului şcolar pentru a include treptat toate şcolile cu procent ridicat de romi.  Îmbunătăţirea măsurilor antidiscriminatorii specifice (ex., locuri rezervate în universităţi) pentru copiii şi tinerii romi. Aceste măsuri ar trebui să includă tineri vorbitori de romani din comunităţi rurale izolate pentru a le permite şi celor mai dezavantajaţi să atingă niveluri educaţionale mai înalte.  Facilitarea implicării părinţilor în educaţie: de exemplu, organizarea grupurilor de sprijin pentru părinţi în comunităţi rome şi crearea unor situaţii în care părinţii romi să aibă ocazia să participe la activităţile şcolare zilnice.  Stimularea profesorilor pentru a lucra cu elevi romi: de exemplu, posibilitatea lansării programului „Profesori pentru România”.40 Posibilitatea introducerii remuneraţiei bazate 32 pe performanţă care să recompenseze profesorii care îmbunătăţesc rezultatele elevilor romi.  Revizuirea curriculei pentru profesori: introducerea modulelor specifice cu scopul de a reduce părăsirea timpurie a şcolii în rândul grupurilor vulnerabile precum romii, bazate pe abordări eficace.  Investiţii în transportul copiilor romi care locuiesc departe de şcoli. CASETA 4.2: CORELARE A ASISTENŢEI FINANCIARE CU EDUCAŢIA ŞI SĂNĂTATEA: TRANSFERUL CONDIŢIONAT AL FON DURILOR Pot politicile sociale să depăşească statutul de simplă asistenţă şi să devină instrumente active ale transformării socio-economice? Iniţiativele din Mexic şi Brazilia arată că acest lucru este posibil. Programul „Bolsa Família” din Brazilia, asemenea predecesorului său mexican, este considerat a fi unul dintre factorii-cheie din spatele evoluţiei recente semnificative a ţării în vederea reducerii sărăciei şi inegalităţii. Programul acoperă 11 milioane de familii, adică o bună parte din populaţia cu venituri mici a ţării. Programul le acordă acestor familii subvenţii lunare cu condiţia prezenţei cu regularitate la şcoală a copiilor şi a prezentării la controale medicale regulate. Familiile sărace cu copii primesc în medie 70 de reais (circa 35 USD) prin viramente directe. Conform Băncii Mondiale, „Deşi destul de modest din punctul de vedere al resurselor, comparativ cu alte programe sociale braziliene, ca de exemplu asigurările sociale, programul „Bolsa Família" poate avea cel mai mare impact asupra vieţilor a milioane de brazilieni cu venituri mici.” S-au implementat programe similare şi în alte ţări din America Latină. Chiar şi oraşul New York a anunţat recent programul său de transfer condiţional de fonduri „Opportunity NYC”, modelat după „Bolsa Família” şi programul mexican echivalent. „Este un exemplu de ţară dezvoltată care adoptă şi învaţă din experienţele aşa-numitelor economii emergente.” Sursa: Banca Mondială, “Bolsa Família: Changing the Lives of Millions in Brazil,” August 27, 2007, http://go.worldbank.org/3QI1C7B5U0. În domeniul ocupării locurilor de muncă:  Crearea şi implementarea unui program de dezvoltare a competenţelor special pentru tineretul dezavantajat. Un astfel de program ar trebui să combine formarea pe teme elementare, cum ar fi de competenţa cognitivă, competenţa socio-emoţională (viaţă) şi aptitudinile tehnice, prin stagii de practică care să asigure corelarea formării cu cererea angajatorilor în materie de competenţe (Caseta 4.3). Programul ar trebui să includă consiliere şi competenţe de căutare a unui loc de muncă (ex., capacitatea de a scrie un CV bun, identificarea posibilelor oportunităţi de angajare, redactarea unei scrisori de intenţie, susţinerea cu succes a unui interviu), precum şi serviciile mediatorilor pentru căutarea unui loc de muncă. Acesta poate începe cu un pilot care poate fi extins treptat în funcţie de o evaluare detaliată. 33  Îmbunătăţirea educaţiei privind a doua şansă şi a stagiilor de practică, inclusiv programe de alfabetizare a adulţilor, şi creşterea accesului în rândul romilor.  Crearea de programe de practică, stagiatură şi ocupare în funcţii administrative la niveluri centrale, regionale şi locale.  Investiţii în şanse pe piaţa muncii pentru femeile rome. Aceasta poate include extinderea programului dedicat asistentelor medicale comunitare şi instruirea femeilor care să devină educatoare suplinitoare.  Creşterea investiţiilor în programe de protecţie socială bazate pe testarea mijloacelor de trai, sprijinind persoanele cele mai sărace şi sprijinind şi stimulând trecerile către angajare.  Întărirea capacităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă prin personal şi instruire corespunzătoare a acestuia, creşterea nivelului de conştientizare şi de încredere în rândul beneficiarilor posibili şi alocarea unui buget mai mare pentru programele pentru piaţa activă a muncii pentru populaţii vulnerabile, inclusiv romi.  În contextul reformelor actuale din domeniul asistenţei sociale, eliminarea discriminării familiilor numeroase în cadrul programelor de asistenţă socială pentru a ajuta la reducerea sărăciei în rândul tuturor familiilor numeroase, inclusiv a familiilor romilor. În acelaşi timp, eliminarea unor posibili factori care îi descurajează pe cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă, prin reducerea impozitului marginal pe venit şi prin promovarea unor programe cu formule de calcul bazate pe testarea mijloacelor. Această măsură poate fi însoţită de programe complementare pentru piaţa activă a muncii şi de servicii ortopedagogice pentru adulţii care pot lucra, dar care nu sunt angajaţi, sau programe desfăşurate în domeniul educaţiei şi formării. CASETA 4.3: DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR ÎN RÂN DUL TINERILOR DEZAVANTAJAŢI: EXEMP LE DE SUCCES DIN AME RICA LATINĂ Există numeroase programe în lume care au corelat cu succes tinerii dezavantajaţi cu crearea de locuri de muncă. Toate aceste programe au două caracteristici fundamentale: (a) oferă o intervenţie integrată, abordând provocări multiple cu care se confruntă tinerii care îşi caută un loc de muncă şi (b) implică factorii interesaţi din sectorul privat. Unele folosesc abordarea „training plus”: instruire tehnică şi/sau pentru competenţe pentru viaţă urmată de practică în sectorul privat şi asistenţă în găsirea unui loc de muncă. Programul „Jóvenes” din America Latină, început în 1991, a oferit un model de intervenţie cuprinzătoare pentru a îmbunătăţi angajabilitatea tinerilor. Implementat în mai multe ţări sub forme uşor diferite, modelul se concentrează pe tinerii dezavantajaţi, fără competenţe, cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani, oferindu-le formare profesională şi foarte multe servicii de sprijin. Formarea teoretică este completată cu experienţă efectivă în muncă dobândită prin practică în sectorul privat. Furnizorii concurează pentru şansa de a oferi formare, menţinând preţurile scăzute, iar furnizorii de formare selectaţi trebuie să armonizeze cursurile cu practica, asigurând 34 o relevanţă în acest sens. Se acordă o atenţie deosebită dezvoltării „competenţelor personale şi sociale”, precum o bună etică a muncii şi comportament corespunzător în timpul unui interviu de angajare. Pachetul este completat prin consiliere şi informaţii despre căutarea unui loc de muncă. Angajatorii primesc subvenţii pentru salarii, iar beneficiarii primesc alocaţii zilnice pentru a le încuraja participarea. Un program similar din Republica Dominicană include o componentă importantă de competenţe personale şi sociale care, conform dovezilor recente, îmbunătăţeşte angajabilitatea participanţilor. Prin evaluarea riguroasă a impactului, se constată că - la puţin mai mult de un an de la participarea la cursuri - participanţii au dat dovadă de îmbunătăţiri semnificative la nivelul spiritului de conducere, al comportamentului în situaţii conflictuale, al încrederii de sine şi al organizării personale. Mai mult, s-a constatat un impact pozitiv asupra ratelor de ocupare a locurilor de muncă, în special în rândul femeilor. Participarea la program a fost asociată cu scăderea numărului de adolescente însărcinate în cadrul grupului beneficiar. În legătură cu programul „Jóvenes” în general, într-un document al Băncii Mondiale se arăta că „au existat mai multe estimări ale costurilor, comparativ cu beneficiile. Dovezile recente din Peru arată că efectele pozitive privind veniturile trebuie să se manifeste cel puţin 7 ani pentru ca „PROJoven” să genereze un câştig net pozitiv. O versiune longitudinală recentă a s corului de propensitate pentru „PROJoven” a arătat o rată internă pozitivă a rentabilităţii, semnificativ peste 4 procente. În Republica Dominicană, investiţiile în formare sunt recuperate după 2 ani.” Surse: P. Ibarraran, et al. Life Skills, Employability and Training for Disadvantaged Youth: Evidence from a Randomized Evaluation Design, Discussion Paper 6617 (Bonn: IZA, 2012); O. Puerto, Interventions to Support Young Workers in Latin America and the Caribbean: Regional Report for the Youth Employment Inventory (Washington, DC: World Bank, 2007), http://www.youth-employment-inventory.org/downloads/3.pdf; World Bank, Stepping Up Skills for More Jobs and Higher Productivity (Washington, DC: World Bank, 2010); World Bank, Resilience, Equity, and Opportunity: The World Bank 2012 –2022 Social Protection and Labor Strategy (Washington, DC: World Bank, 2012). 4.2.3 INTERVENŢIA 3: INVESTIŢII ÎN ÎMBUNĂTĂŢIREA CONDIŢIILOR DE LOCUIT ŞI A ACCESULUI LA INFRASTRUCTURA DE BAZĂ 57. Nevoile privind locuinţele şi infrastructura trebuie abordate prin intervenţii personalizate, integrate la nivel local, de natură să poată combina investiţiile fizice cu măsuri sociale pentru a creşte impacturile şi sustenabilitatea. Acestea ar putea fi realizate împreună cu alte intervenţii recomandate în prezentul raport. De exemplu :  Extinderea şi modernizarea infrastructurii (apă, canalizare, electricitate, şcoli, clinici, drumuri de acces).  Creşterea calităţii şi gradului de acoperire a serviciilor sociale (îngrijire medicală, colectarea deşeurilor, poliţie de proximitate, activităţi pentru tineri, mentorat, consiliere, activităţi recreaţionale).  Extinderea serviciilor de transport. 35  Îmbunătăţirea spaţiului comunitar (iluminare stradală, parcuri).  Înlesnirea înregistrării proprietăţii şi simplificarea procedurii de emitere a documentelor de stare civilă, cum sunt documente de identitate şi actele de proprietate. Acest aspect este important pentru a le facilita romilor, în special celor care locuiesc în aşezări informale, accesul la servicii de bază şi dreptul la împrumuturi şi titluri de proprietate. De exemplu, când un titlu de proprietate asupra unui teren nu se poate emite pentru deţinerea informală a unui teren, autoritatea locală poate emite un certificat de posesie conform Legii Nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, care permite înregistrarea posesiei. Pentru romii care trăiesc în zone geografice îndepărtate, Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor ar putea facilita pregătirea documentelor de identitate necesare.  Explorarea potenţialului de acordare de finanţare pentru locuinţe. Opţiunile includ (a) împrumuturi mici ipotecare pentru locuinţe pentru persoanele eligibile şi care îşi pot permite locuinţe la nivelul valorii pieţei şi (b) împrumuturi pentru construirea sau extinderea unei case sau pentru înfiinţarea unei afaceri (magazin, atelier). Se pot crea mecanisme pentru a evalua bonitatea lucrătorilor din sectorul informal; astfel de metode diferă semnificativ de cele ale sistemului bancar oficial, dar au avut succes în alte zone ale lumii. O altă opţiune ar fi crearea unui fond de garantare pentru a stimula băncile şi instituţiile financiare nebancare care sunt reticente în a acorda împrumuturi şi nu doresc să-şi asume astfel de riscuri. 58. Trebuie implicate comunităţile în crearea şi implementarea intervenţiilor. Pentru a susţine administrarea şi implementarea intervenţiilor prin comunităţi, se pot organiza cursuri pentru membrii comunităţii, precum luarea de decizii în mod participativ, contabilitate şi cunoştinţe financiare de bază. În plus, implicarea populaţiilor locale în modernizarea infrastructurii ar putea creşte şi nivelul de asumare, crearea şanselor de angajare şi dezvoltarea de competenţe. Este important să se asigure că îmbunătăţirile aduse infrastructurii locale şi condiţiilor de locuit nu duc la o concentrare sau izolare şi segregare fizică şi mai mare a grupurilor marginalizate.41 CASETA 4.4: INTERVEN ŢII URBANE INTEGRATE : UN EXEMPLU DIN CARTIERUL MAGDOLNA, UNGARIA Cartierul Magdolna este de mult timp una dintre cele mai aglomerate şi dezavantajate zone din Budapesta. În 2007, circa 40% din 5.500 de apartamente nu dispuneau de toalete, băi sau instalaţii de alimentare cu apă potabilă. La un moment dat, se estima că circa 60% din populaţie era inactivă din punct de vedere economic. Siguranţa publicului reprezenta şi ea o problemă majoră. Circa 30% din populaţie sunt romi. Începând cu 2005, s-au implementat mai multe măsuri pentru a îmbunătăţi mediul de viaţă al cartierului. Măsurile au fost introduse în trei etape, finanţate din mai multe surse, inclusiv 36 Primăria Municipiului Budapesta şi Fondul European de Dezvoltare Regională (co-finanţat de la bugetul de stat). O inovaţie-cheie a constat mai degrabă în accentul pus peîmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei din cartier, decât doar pe restructurarea fizică a cartierului. Acest lucru a fost important, deoarece neconcentrarea pe cetăţeni ar fi dus la gentrificare, împingând rezidenţii iniţiali în afara cartierului şi crescând şi mai mult nivelul de marginalizare a acestora. Intervenţiile au inclus, printre altele, şi activităţile de mai jos:  Renovarea fondului locativ.  Construirea unui centru comunitar şi reabilitarea pieţei principale  Organizarea unor activităţi în cadrul centrului comunitar, inclusiv cluburi de căutare a unui loc de muncă, cluburi pentru femei, formare în domeniul tehnologiei informaţiei şi accesului la internet, târguri şi expoziţii de locuri de muncă, tabere de vară pentru copii, sesiuni de terapie de familie şi programe pentru copiii talentaţi.  Programe speciale pentru tineri oferite de asistenţii sociali în teren.  Activităţi extra-şcolare, formarea profesorilor, modificări ale curriculei  Formare profesională creată pentru familii monoparentale (pentru mame).  Prevenirea infracţionalităţii şi activităţi de siguranţă publică.  Programe de prevenire a utilizării drogurilor Populaţia locală a participat la crearea şi implementarea măsurilor de intervenţie, ceea ce a îmbunătăţit eficacitatea acestora şi a contribuit şi la creşterea nivelului de coeziune între membrii comunităţii. Sursa: Rév8, http://rev8.hu/english/. 4.2.4 INTERVENŢIA 4: INVESTIŢII ÎN CREŞTEREA CAPACITĂŢII FURNIZORILOR DE SERVICII PUBLICE  Asigurarea unui mandat bine întemeiat pentru mediatorii şcolari şi sanitari, astfel încât aceştia să-şi poată desfăşura activităţile în sistemele şcolare şi de îngrijire medicală.  Utilizarea activă a cunoştinţelor şi informaţiilor obţinute din mediere în dezvoltarea de politici şi programe generale, de exemplu acordându-le mediatorilor romi un rol consultativ oficial în crearea de politici.  Dezvoltarea şi introducerea modulelor de competenţe culturale în cadrul curriculei obligatorii pentru formarea iniţială şi continuă a reprezentanţilor publici (profesori, furnizori de servicii medicale, poliţie, mediatori, primari).  Introducerea unei funcţii de „avocat al poporului” terţ pentru monitorizarea respectării principiilor de nediscriminare de către furnizorii de servicii publice (ex., în sistemul medical, programe de asistenţă socială şi şcoli). În cazul neconformării, este necesară organizarea unor noi cursuri de formare pentru furnizori prin modulele de competenţe 37 culturale menţionate mai sus, existând şi posibilitatea utilizării măsurilor disciplinare, cum ar fi amenzile. 4.2.5 INTERVENŢIA 5: COMBATEREA STEREOTIPURILOR NEGATIVE DESPRE ROMI ŞI PROMOVAREA ÎNŢELEGERII RECIPROCE ÎNTRE ROMI ŞI NE-ROMI  Introducerea unui mecanism de supraveghere pentru a depista şi a reduce conţinutul de presă care perpetuează stereotipurile negative despre romi. Acest mecanism ar putea funcţiona în mod similar celor care monitorizează în prezent blasfemia şi cruzimea în mass-media.  Investiţii în proiecte care necesită interacţiune şi colaborare între romi şi ne-romi şi generează beneficii pentru ambele grupuri. Astfel de proiecte ar putea creşte înţelegerea şi respectul reciproc, reducând o sursă-cheie a discriminării.  Lansarea de campanii naţionale intense pentru a face discriminarea inacceptabilă din punct de vedere social în România. Modelele de urmat şi liderii de opinie ar putea fi implicaţi în campanii de transmitere a unor mesaje puternice care să condamne discriminarea ca fiind un comportament greşit şi ruşinos pe care societatea nu trebuie să îl tolereze.  Consolidarea legii de combatere a discriminării într-un mod mai eficace şi consecvent, prin modificarea legii şi a cadrului instituţional al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Legea şi cadrul instituţional trebuie să clarifice modul în care vor fi sancţionate cazurile de discriminare, modalitatea de popularizare a legii şi creşterea resurselor şi a capacităţii CNCD de aplicare a legislaţiei în mod consecvent. Astfel de modificări, printr-o mai bună claritate şi o consecvenţă sporită a modului în care este aplicată legislaţia de combatere a discriminării, ar trebui să amplifice posibilităţile de penalizare sau descurajare a discriminării.  Această măsură ar promova, la rândul său, o cultură a toleranţei zero în legătură cu discriminarea. 38 4.3 MĂSURI DE POLITICI PUBLICE PENTRU CREŞTE REA GRADULUI DE RESPONSABILIZARE ŞI PENTRU ASIGURAREA CA PACITĂŢII DE IMPLEMENTARE 59. Existenţa unor mecanisme instituţionale bine coordonate constituie o condiţie esenţială pentru dezvoltarea politicilor eficace, pentru implementarea intervenţiilor prioritare şi pentru abordarea decalajelor la nivel de servicii. Pentru a extinde mecanismele instituţionale pentru furnizarea în mod eficient a serviciilor locale şi pentru valorificarea instrumentelor UE, este nevoie de o clarificare a responsabilităţilor instituţionale printr-o legislaţie uniformă şi prin aranjamente clare de lucru. S-ar putea adopta o lege-cadru pentru a clarifica relaţiile funcţionale dintre diferitele structuri, precum şi sursele bugetare. Sprijinirea şi consolidarea capacităţilor autorităţilor locale sunt esenţiale pentru accesarea fondurilor UE. Parteneriatele cu comunităţile rome ar putea fi consolidate prin formularea unei metodologii de consultare a romilor la nivel local, fiind nevoie în acelaşi timp şi de colectarea feedback-ului din partea factorilor interesaţi prin platforme online. Comunităţile dezavantajate ar putea fi abordate mai eficient prin identificarea acestora la nivel sub-regional şi local. În plus, s-a putea creşte nivelul de accesare a fondurilor UE de către comunităţile locale prin simplificarea procedurilor şi reducerea poverii administrative a acestor comunităţi.42 4.3.1 MĂSURA DE POLITICI 1: CLARIFICAREA RESPONSABILITĂŢILOR INSTITUŢIONALE  Crearea unei legi cadru care să asigure uniformitatea legislaţiei relevante şi să descrie competenţele şi responsabilităţile agenţiilor-cheie pentru incluziunea romilor (ex., Agenţia Naţională pentru Romi, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării).  Crearea instrumentelor de lucru care clarifică modul în care vor lucra împreună diferiţii factori implicaţi, inclusiv stimulente clare pentru a respecta aceste instrumente de lucru şi a genera rezultate. 4.3.2 MĂSURA DE POLITICI 2: CONSOLIDAREA LEGĂTURII DINTRE STRATEGIE ŞI BUGET  Stabilirea unei estimări bugetare pentru implementarea SNIR. Este important ca SNIR să clarifice, pentru fiecare din obiectivele sale, care sunt rezultatele finale necesare pentru a atinge obiectivul, ce activităţi ar trebui implementate pentru a ajunge la aceste rezultate, ce finanţare este necesară pentru a realiza aceste activităţi şi care ar trebui să fie sursa acestei finanţări (inclusiv prin fonduri UE). Aceasta ar putea fi generalizată sau transpusă în strategii sectoriale şi planuri de acţiune clare care să identifice ceea ce ar trebui să livreze fiecare minister şi momentul momentul în care o face, ce finanţare este necesară în acest scop şi prin ce linii bugetare se va pune la dispoziţie finanţarea respectivă. 39 4.3.3 MĂSURA DE POLITICI 3: ÎMBUNĂTĂŢIREA INVESTIŢIILOR SPECIFICE ÎN COMUNITĂŢI DEZAVANTAJATE  Crearea unui act normativ – o lege a comunităţilor sărace – care să specifice metodologia pentru identificarea comunităţilor marginalizate. Metodologia ar putea aplica tehnicile de estimare pe zone mici folosite pentru identificarea specifică a zonelor geografice, care sunt identificate pe hărţi ale sărăciei create de Banca Mondială. La nivel de cartier, această identificare specifică s-ar putea baza pe hărţi ale oraşelor care trasează poziţia geografică a comunităţilor marginalizate folosind datele din recensământ care au fost verificate la nivel local, o tehnică dezvoltată de Ministerul Dezvoltării Regionale în colaborare cu Banca Mondială. Identificarea comunităţilor dezavantajate şi neajunsurile specifice ale acestora la nivel de cartier ar putea juca un rol esenţial în dezvoltarea proiectelor prin abordarea Dezvoltării Locale Conduse de Comunitate (DLCC) ce va fi introdusă în perioada de programare a fondurilor UE 2014-2020.  Lansarea apelurilor de propuneri specifice pentru programe integrate care vizează comunităţile dezavantajate. 4.3.4 MĂSURA DE POLITICI 4: SUSŢINEREA ŞI CONSOLIDAREA CAPACITĂŢILOR ÎN COMUNITĂŢILE LOCALE PENTRU A GESTIONA PROIECTE ŞI A ACCESA FONDURI UE  Crearea unei unităţi centrale cu experţi care să faciliteze angajamentul comunităţii şi planificarea proiectelor, în special ajutând comunităţile să depună aplicaţii pentru Fondurile Structurale UE. Această unitate ar putea fi înfiinţată pe structura Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS), care a dovedit că deţine un model instituţional funcţional care poate promova dezvoltarea de proiecte la nivel local şi implementarea acestora în comunităţi marginalizate. Cunoştinţele FRDS despre metoda de dezvoltare condusă de comunitate ar deveni deosebit de importante pentru implementarea abordării DLCC. S-ar putea lua în calcul două variante: o Identificarea posibilităţii de a extinde mandatul Agenţiilor de Dezvoltare Regională (ADR) pentru a sprijini crearea proiectelor, verificarea şi implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi programele sale co-finanţate prin Fondul Social European (în măsura în care se poate, ţinând cont de durata Acordului de Parteneriat). Se poate înfiinţa o Unitate pentru Mobilizarea Comunităţii şi Incluziune Socială în cadrul ADR pentru a ajuta comunităţile locale să dezvolte şi să implementeze propuneri de incluziune socială. Personalul din cadrul acestei unităţi ar putea fi format de experţi FRDS printr-o abordare de formare a formatorilor, experţii FRDS continuând să aibă un rol de mentorat. o Identificarea posibilităţii de a mobiliza experţii FRDS pentru a contribui direct la planificarea proiectelor şi la mobilizarea directă a tuturor comunităţilor, la nivel 40 naţional. FRDS ar putea să înfiinţeze birouri regionale pentru a acorda acest sprijin comunităţilor locale într-un mod eficace. Se poate acorda asistenţă autorităţilor locale, organizaţiilor din societatea civilă şi populaţiilor locale pentru a le ajuta să-şi asume rolurile corespunzătoare în procesul de dezvoltare şi implementare a proiectelor. Deşi valorificarea experienţei FRDS este doar o variantă, iar unitatea centrală ar putea fi înfiinţată prin alte măsuri, va fi nevoie în orice caz de cunoştinţe speciale şi de asistenţă pentru a le permite comunităţilor locale să implementeze proiecte conform mecanismelor de finanţare UE.  Consolidarea metodologiei pentru consultarea romilor şi crearea unui cadru general pentru o abordare participativă. Aceasta ar putea conţine îndrumări cu privire la modul în care pot fi implicaţi factorii interesaţi şi comunităţile de la nivel local şi în care aceştia pot participa la planificarea şi implementarea proiectelor. Ar include, printre altele, instrumente pentru realizarea analizei nevoilor şi identificarea decalajelor şi şanselor de creare a unor sinergii. Participarea comunităţii locale este esenţială pentru succesul intervenţiilor, deoarece comunităţile locale ştiu ce le este necesar, din ce motive, şi care sunt obstacolele, ce se poate face, ce este convenabil şi se poate menţine şi ce şanse există. Participarea romilor la pregătirea, implementarea şi monitorizarea proiectelor ar creşte sustenabilitatea şi transparenţa proiectelor şi ar putea contribui şi la o participare activă la viaţa obştească a romilor prin împuternicirea acestora. În acest sens, este importantă incluziunea bărbaţilor, a femeilor, a vârstnicilor şi a tinerilor. 4.3.5 MĂSURA DE POLITICI 5: CONSOLIDAREA SISTEMULUI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE  Consolidarea capacităţii factorilor interesaţi locali de a strânge şi gestiona date de bază şi generale despre grupurile vulnerabile.  Crearea unor cadre clare de rezultate pentru a monitoriza evoluţia şi rezultatele tuturor programelor şi proiectelor în mod comprehensiv. Este nevoie de un cadru al rezultatelor ierarhice pentru Strategia Naţională de Incluziune a Romilor. Cadrele cu rezul tate trebuie corelate cu un plan clar de monitorizare ce include indicatori şi surse de date şi identifică responsabilităţile instituţionale în legătură cu colectarea datelor, analiza, raportarea şi utilizarea acestora în procesul decizional. Publicarea acestor date şi a rapoartelor va creşte transparenţa deciziilor şi gradul de utilizare a resurselor.  Strângerea de dovezi riguroase despre „ce funcţionează” şi punerea imediată la dispoziţie a acestora. Se recomandă realizarea unor evaluări riguroase a impactului în anumite domenii privind programele strategice-cheie (ex., dezvoltarea timpurie a copilului, formarea de abilităţi), inclusiv etape-pilot, pentru a afla ce programe sunt de succes şi eficiente pentru incluziunea romilor. Informaţiile pot fi diseminate şi pe Portalul Consiliului Europei privind Bune Practici pentru Incluziunea Romilor (http://goodpracticeroma.ppa.coe.int/en). 41  Implicarea comunităţilor rome şi a organizaţiilor din societatea civilă în monitorizarea evoluţiei şi a rezultatelor programelor şi proiectelor de incluziune. Comunităţile ştiu adesea cel mai bine ce se întâmplă cu familiile din zona lor. O platformă online pentru feedback din partea cetăţenilor, de exemplu, le-ar putea oferi cetăţenilor ocazia de a oferi feedback despre calitatea serviciilor cu care intră în contact. Aceasta le va oferi şansa de a trimite feedback în timp real, de ex. prin mesaje scrise. Aceste platforme pot fi combinate cu hărţi online de intervenţii şi proiecte care arată locul şi sursele de finanţare. Pentru a le acorda persoanelor fără acces la calculatoare sau internet şansa de a oferi feedback, platforma ar putea fi completată cu o interfaţă bazată pe apeluri telefonice. CASETA 4.5: EXEMPLE DE FUNCŢIONALITATE ÎN EDUCAŢIE: „WHAT WO RKS CLEARINGHOUSE ” În 2002, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Ministerului Educaţiei din SUA a înfiinţat What Works Clearinghouse (WWC), o „casă de compensaţie” a proiectelor funcţionale (http://ies.ed.gov/ncee/wwc). Scopul era acela de a avea o sursă centrală care să ofere dovezi ştiinţifice despre impactul diferitelor iniţiative din învăţământ. WWC analizează studiile privind impactul programelor, practicilor şi politicilor din educaţie şi identifică ceea ce funcţionează pentru a le permite profesioniştilor din educaţie să ia decizii bazate pe dovezi. De exemplu, un specialist în educaţie interesat de eficacitatea intervenţiilor pentru prevenirea abandonului şcolar poate vedea informaţii pe scurt – un sistem de punctaj tip „score card” – sau pe larg de pe o singură pagină de internet. Această „casă de compensaţie” (clearing house) analizează în prezent programe dedicate unor teme cum ar fi copiii şi tinerii cu dizabilităţi; prevenirea abandonului şcolar; educaţia timpurie; cursanţii de limbă engleză; alfabetizarea; matematică; ştiinţe diverse şi comportamentul elevilor. 42 ANEXA A. METODOLOGIE ŞI SURSE DE DATE Prezentul raport ofertă recomandări de politici bazate pe dovezi. Evaluarea se bazează pe trei surse principale de informare. În primul rând, valorifică Studiul Regional privind Situaţia Romilor (SRR) realizat în 2011 de Programul al Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Banca Mondială şi Comisia Europeană (CE). 43 Acesta este cel mai detaliat efort de cercetare până în prezent de a surprinde situaţia romilor din Europa Centrală şi de Est. Evaluarea include şi informaţii preluate din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) realizate în România în fiecare din 2008 până în 2012 (Caseta A). În al doilea rând, prezentul raport se bazează pe informaţiile calitative colectate prin vizite în teren şi interviuri cu factorii interesaţi, inclusiv cu reprezentanţi ai Guvernului României, reprezentanţi din mediul universitar românesc, actori din societatea civilă şi reprezentanţi ai comunităţilor de romi. În al treilea rând, fiecare capitol subliniază experienţe internaţionale relevante care pot oferi perspective şi bune practici utile pentru formularea de politici despre integrarea romilor. Multe dintre experienţele avute vizavi de integrarea comunităţilor sărace şi marginalizate din alte părţi oferă motive de optimism că integrarea romilor nu trebuie să fie un scop îndepărtat pentru România – dacă se poate rezolva problema discriminării împotriva romilor. Studiul Regional privind Situaţia Romilor al PNUD/ Banca Mondială/ CE este sursa principală de date pentru prezentul raport. Acest studiu comprehensiv reprezintă circa 89% din populaţia romă din România, inclusiv romii care locuiesc în cartiere mixte, separate şi segregate. Chestionarul aferent studiului a fost creat de Banca Mondială în parteneriat cu PNUD. A fost implementat de PNUD prin agenţia de cercetare de piaţă IPSOS în perioada mai-iulie 2011 pe un eşantion aleator de cetăţeni romi ce locuiesc în comunităţi cu populaţii concentrate de romi din Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia şi Cehia. Studiul a fost finanţat de Direcţia Generală pentru Politici Regionale a Comisiei Europene. În fiecare ţară, au fost intervievate circa 750 de familii de romi (reprezentând peste 3.500 de persoane) şi aproximativ 350 de familii de ne-romi din aceleaşi cartiere sau din vecinătate. Intenţia nu a fost ca eşantionul să fie reprezentativ pentru toţi romii din aceste ţări, ci s-a concentrat mai degrabă pe acele comunităţi în care cota populaţiei rome este egală sau mai mare decât cota naţională a populaţiei rome. Eşantionarea a avut în vedere 88% din populaţia romă din Bulgaria, 90% din Cehia, 78% din Ungaria, 89% din România şi 83% din Slovacia. Odată identificate aceste comunităţi, s-a extras un eşantion aleator, iar familiile au fost selectate în mod aleator din aceste zone. Datele oferă estimări fiabile despre condiţiile în care trăieşte majoritatea vastă a romilor din România şi condiţiile vecinilor lor ne-romi. Cu excepţia cazului în care s-a menţionat contrariul, analiza din acest raport se bazează pe o comparaţie a „romilor” cu „vecini i ne-romi”, identificaţi în sursele studiului SRR. Comparaţiile cu vecinii ne-romi oferă un cadru de referinţă esenţial deoarece familiile de ne-romi din eșantion locuiesc în aceleaşi oraşe ca şi familiile de romi şi împart astfel aceleaşi pieţe locale de muncă, aceleaşi şcoli şi centre medicale precum şi orice alte servicii şi infrastructură comună. Drept urmare, dacă observăm diferenţe la nivel de 43 educaţie, sănătate, locuinţe şi angajare între romi şi vecinii ne-romi, acestea trebuie să reflecte dezavantajele specifice cu care de confruntă romii, preferinţele diferite ale romilor şi ne-romilor sau ambele. În vederea comparaţiei cu populaţia generală din România, raportul foloseşte statisticile UE în materie de venit şi condiţii de locuit (EU-SILC). EU-SILC nu face o deosebire între romi şi ne-romi, dar oferă informaţii despre familiile din studiu reprezentative la nivelul populaţiei generale a României. Decalajul dintre populaţia romă şi populaţia generală este de obicei mai mare decât decalajul dintre romi şi vecinii lor ne-romi care se confruntă cu aceleaşi condiţii locale. CASETA A: ASPECTE CE ŢIN DE COMPARABILITA TEA DATELOR DIN STUDIUL PRIVIND ANCHETA BUGETELOR DE FAMILIE CU CELE DIN STUDIUL REGIONAL PRIVIND SITUAŢIA ROM ILOR AL PNUD/BANCA M ONDIALĂ/CE Studiul privind Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) s-a concentrat pe un eşantion de familii reprezentativ la nivel naţional realizat în fiecare an între ianuarie şi decembrie pe 30.000 de familii sau 70.000 de persoane. Chestionarul ABF include afilierea etnică folosită pentru a identifica persoanele rome „auto-declarate”. Conform ABF din 2012, 3,2% din populaţia totală a României s-a declarat a fi de etnie romă. Studiul Regional privind Situaţia Romilor (SRR) al PNUD/Banca Mondială/CE este un studiu detaliat despre condiţiile de viaţă ale romilor. A fost realizat în perioada mai şi iulie 2011 în şase ţări est-europene, inclusiv în România. Cadrul de eşantionare include romi care locuiesc în cartiere mixte, separate şi segregate. În fiecare ţară, au fost intervievate circa 750 de familii de romi şi 350 de familii de ne-romi din aceleaşi cartiere sau din vecinătate. Eşantionul este reprezentativ pentru comunităţile în care cota populaţiei rome este mai mare decât cota naţională a populaţiei rome (acoperind 89% din romii din România). Studiul include identificarea etniei de către terţi. Diferenţa principală dintre familiile de romi din SRR şi ABF constă în poziţia acestora. Romii din SRR sunt într-o zonă rurală faţă de romii din ABF şi tind să locuiască în cartiere compacte în care concentraţia de familii rome este ridicată. Romii din SRR şi ABF nu diferă prea mult din alte puncte de vedere: Familiile de romi din SRR au şi mai puţin acces la canalizare şi bunuri electrice (diferenţă rurală), dar au acelaşi nivel de acces la biciclete, telefoane, televizoare, băi, toalete şi acces mai bun la calculatoare şi internet. În final, deoarece modulul privind protecţia socială din SRR este mai puţin detaliat decât în ABF, este probabil ca şi accesul la protecţia socială să fie subestimat pentru familiile de romi din SRR. 44 SRR 2011 ABF 2011 Medie Er. st. Medie Er. st. Localizare urbană 0,39 0,49 0,47 0,50 Dimensiunea familiei 4,64 2,52 4,16 14,2 Vârsta capului familiei 45,7 14,9 45,2 14,2 Cap de familie bărbat 0,74 0,44 0,78 0,42 Învăţământ secundar absolvit de capul familiei 0,09 0,13 Radio 0,24 0,43 0,45 0,50 TV color 0,81 0,39 0,91 0,29 Bicicletă/Motocicletă 0,20 0,40 0,24 0,42 Calculator 0,16 0,36 0,08 0,27 Conexiune la internet 0,09 0,29 0,06 0,23 Telefon (mobil/fix) 0,65 0,48 0,67 0,47 Maşină de spălat 0,33 0,47 0,44 0,50 Număr de camere 2,39 1,26 2,24 1,04 Suprafaţa locuinţei (mp) 48,7 45,0 36,0 19,3 Racordare la canalizare 0,19 0,39 0,41 0,49 Baie în curte 0,18 0,38 0,17 0,38 Toaletă în casă 0,18 0,39 0,18 0,38 Conexiune la internet 0,84 0,37 0,95 0,23 1 Dată fiind probabilitatea ca doar foarte puţini dintre romi să -şi declare apartenenţa etnică în cadrul recensământului naţional, se raportază în comun un set alternativ de estimări ale experţilor. Conform Strategiei Guvernului României pentru Incluziunea Cetăţenilor ce Aparţin Minorităţilor Rome 2012–2020, estimările variază între 535.140 (Recensământul naţional din 2002), 730.000–970.000 (Studiul Guvernului României/Băncii Mondiale, „Harta Socială a Comunităţilor Rome”, 2005 ) şi 1.850.000 (Comisia Europeană, Cadru UE pentru Strategiile Naţionale de Integrare a Romilor până în 2020, bazat pe date de la Consiliul Europei). 2 Banca Mondială, Incluziunea romilor: o oportunitate economică pentru Bulgaria, Cehia, România şi Serbia (Washington, DC: World Bank, 2010). 3 Rata riscului de expunere la sărăcie este un indicator-cheie al incluziunii sociale în Uniunea Europeană care indică procentul de persoane cu venit disponibil echivalat sub 60% din venitul mediu naţional echivalat Cot a romilor cu risc de sărăcie din România este comparabil celei din ţările vecine: statisticile colectate de ratele de raportare PNUD pentru România, Bulgaria, Cehia, Ungaria şi Slovacia fiind între 71% (Cehia şi Ungaria) şi 87% (Slovacia). Estimarea pentru România folosită în acest studio, 84%, este uşor mai mare decât estimarea PNUD pentru România, 74%. Diferenţa este determinată de doi factori: primul, eşantionul folosit de PNUD diferă de cel folosit în prezentul studiu. Al doilea, nivelurile de venit raportate de familiile rome au fost împărţite în „surse principale de venit” pentru a creşte nivelul de acurateţe al estimărilor. Setul de date PNUD şi setul de date folosit în prezentul studiu au folosit abordări diferite pentru a compensa valorile lipsă din aceste întrebări privind „sursele principale de venit”, creând un anumit nivel de discrepanţă: în timp ce estimările PNUD au exclus valorile lipsă din calcul, estimările raportate aici au înlocuit valorile lipsă cu valoarea medie raportată de romii din România pentru fiecare sursă de venit – cu condiţia obţinerii unui venit din acea sursă 45 4 Rata sărăciei materiale severe, aşa cum este definită de Comisia Europeană, reprezintă acea cotă a populaţiei care locuieşte în gospodării şi care nu-şi poate permite nici măcar patru din următoarele nouă cheltuieli: (a) să plătească chirie sau facturi de utilităţi, (b) să menţină un nivel corespunzător de căldură în casă, (c) să facă faţă cheltuielilor neprevăzute, (d) să mănânce carne, peşte sau un echivalent de proteine o dată la două zile, (e) un concediu de o săptămână departe de casă; sau nu şi-ar permite (chiar dacă ar vrea) (f) o maşină, (g) o maşină de spălat, (h) un televizor color sau (i) un telefon. 5 Indicatorul „persoanelor care locuiesc în gospodării cu intensitate redusă de muncă” este definit ca numărul de persoane care locuiesc într-o gospodărie cu un nivel de intensitate a muncii sub pragul stabilit la 0,2. Intensitatea muncii unei gospodării este raportul dintre numărul total de luni în timpul cărora au lucrat toţi membrii de vârstă activă din gospodărie pe parcursul de referinţă al venitului şi numărul total de luni în timpul cărora aceiaşi membri ai familiei ar fi putut lucra în aceeaşi perioadă. O persoană de vârstă activă este o persoană cu vârsta între 18 -59 de ani, excluzând studenţii între 18-24 de ani. Gospodăriile formate doar din copii, din elevi sau studenţi sub 25 de ani, şi/sau persoane de 60 de ani au peste sunt excluse integral de la calculul indicatorului. Din cauza lipsei de date despre numărul de luni lucrate în anul anterior, indicatorul folosit aici a fost simplificat, indicând dacă raportul persoanelor de vârstă activă din gospodărie care lucrează efectiv comparative cu număru l total al membrilor gospodăriei care ar fi lucrat este mai mare sau mai mic de 0,2. 6 http://ec.europa.eu/justice/policies/discrimination/docs/com_2011_173_en.pdf. 7 http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/139979.pdf. 8 World Bank, Gender Dimensions of Roma Inclusion: Perspectives from Four Roma Communities in Bulgaria (Washington, DC: World Bank, 2014). 9 Roma Early Childhood Inclusion: The RECI Overview Report (Open Society Foundations, Roma Education Fund, and UNICEF, 2012). UNICEF estimează că printre cei care suferă de malnutriţie în Rom ânia, 72% sunt copii sub vârsta de 3 ani. 10 S. Kendall et al., Narrowing the Gap in Outcomes for Vulnerable Groups: A Review of the Research Evidence (Slough, UK: NFER, 2008), http://www.nfer.ac.uk/nfer/publications/LNG01/LNG01.pdf. 11 Aceste rezultate se bazează pe estimările OLS în care impacturile cognitive sunt variabilele dependente. Estimările controlează efectele fixe ale zonei geografice, ceea ce înseamnă de fapt că se compară impacturile asupra copiilor romi din aceleaşi cartiere – o parte dintre aceştia participând în învăţământul preşcolar local, alţii nu. Estimările ar putea să controleze şi caracteristicile contextuale ale copilului (vârstă, sex, naştere în spital, starea generală de sănătate); caracteristicile contextuale ale persoanei principale care are grijă de copil (vârstă, sex, dacă lucrează, prezenţă în învăţământul preşcolar în trecut, finalizarea educaţiei secundare); şi chintile ale venitului gospodăriei per membru. 12 G. Kezdi and E. Suranyi, “Results from a Succes sful School Integration Program: Evaluation of the OOIH Program, Hungary, 2005–2007” (Hungary: CEU, 2009). 13 O evaluare mai detaliată a decalajului de educaţie între romi şi ne-romi se găseşte în capitolul Educaţie al studiului complet. 14 Rata de participare la forţa de muncă din rândul unui anumit grup de populaţie este definită drept cota cohortei de vârstă activă ce este angajată sau în căutarea unui loc de muncă. Cohorta de vârstă activă include persoane cu vârsta între 15-64 de ani. Cei care caută un loc de muncă sunt de asemenea menţionaţi ca fiind „şomeri”. 15 Fundación Secretariado Gitano, Health and the Roma Community, Analysis of the Situation in Europe: Bulgaria, Czech Republic, Greece, Portugal, Romania, Slovakia, Spain (Madrid: FSG, 2009). 16 G. Dumincã and A. Ivasiuc, “Romii din Romania: De la ţap ispãşitor la motor de dezvoltare” (Bucureşti: Agenţia Împreună, 2013). Studiul Împreună este un rezultat direct al Proiectului Observatorul pentru Romi realizat de Împreună cu sprijin din Germania. Spre deosebire de Studiul Regional despre Romi, care reprezintă 89% din romii din România care locuiesc în comunităţi cu o concentraţie de romi mai ridicată decât media naţională, studiul Împreună se doreşte a fi reprezentativ pentru toţi romii din România. În acelaşi timp, metoda de eşantionare folosită de studiul Împreună scade probabilitatea ca romii ce locuiesc în comunităţi concentrate să ajungă în acelaşi eşantion. Din moment ce acesta este exact grupul de romi care are în general cele mai scăzute rezultate privind bunăstarea, numerele citate în studiul Împreună trebuie interpretate ca estimări minime. Studiul Împreună se foloseşte pentru a completa constatările SRR în cazurile în care acesta din urmă nu deţine detalii despre anumite tematici specifice. 17 Datele pentru 1998 arată că 18% din bărbaţii romi adulţi şi 28% din femeile rome adulte din România nu puteau citi. C. Zamfir şi M. Preda, eds., Romii în România (Bucureşti: Editura Expert, 2002). Un studiu din 2010 arată că situaţia nu s-a schimbat mult până în 2009, când 25% din adulţii romi nu puteau citi sau scrie. Institutul de Cercetare 46 a Calităţii Vieţii, Legal and Equal on the Labour Market for the Roma Communities: Diagnosis of the Factors Influencing the Employment rate of the Roma Population in Romania (Bucureşti: Editura Expert, 2010, pentru proiectul L@EGAL 2 – European Investment for the Future of the Roma from Romania). Datele recensământului din 2011 arată că rata de analfabetism din rândul romilor din România cu vârste peste 10 ani este de 14,1%. 18 E. Zamfir şi C. Zamfir, eds., Ţiganii între ignorare şi îngrijorare (Bucureşti: Editura Alternative, 1993). 19 Conform studiului Împreună (vezi nota), un număr de două ori mai mare de romi faţă de ne-romi locuiesc în case realizate din materiale de proastă calitate, iar 50% din romi locuiesc în locuinţe cu un nivel şi mai scăzut de confort. 20 Majoritatea instituţiilor de microfinanţare impun fie garanţie sub forma unui titlu de proprietate (pentru un împrumut individual), fie o garanţie de grup (pentru un împrumut de grup). 21 Vezi, de exemplu, H. de Soto, “The Mystery of Capital,” Finance & Development 38, no. 1 (2001), http://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2001/03/desoto.htm. 22 Studiul Împreună (vezi nota 16). 23 Ibid. 24 Conform UNICEF, de exemplu, intervenţiile de la nivelul educaţiei timpurie a copilului ar putea genera rezultate de patru sau cinci ori mai mari decât sumele investite (http://www.unicef.org/earlychildhood/index_40748.html). 25 European Commission, Compendium of Practice on Non-Discrimination/Equality Mainstreaming (Luxembourg: European Union, 2011), 9. 26 Două modele bine cunoscute sunt „modelul de gust” al lui Becker, prin care discriminarea apare din cauza faptului că angajatorii şi lucrătorii au o „neplăcere” faţă de a lucra cu perosoane de etnii diferite, şi „modelul ingoranţei” al lui Arrow, prin care discriminarea apare când angajatorul, din ignoranţă sau prejudecată, presupune că anumite grupuri de lucrători sunt mai puţin productive decât altele, fiind astfel mai puţin dispus să îi angajeze. G. Becker, The Economics of Discrimination (Chicago: University of Chicago Press, 1957); K. Arrow, The Theory of Discrimination (Working Paper 403, Princeton University, Department of Economics, Industrial Relations Section, 1971). 27 S-a realizat un studiu calitativ în patru localităţi din România: Bucureşti, Satul Telechiu/ Judeţul Bihor, Satul Măieruş/ Judeţul Braşov şi Oraşul Olteniţa/ Judeţul Călăraşi. Locurile au fost selectate pentru a reprezenta diferenţele socio-economice şi spaţiale (rural, urban, integrat, segregat) dintre romi. 28 Cercetare calitativă, septembrie - octombrie 2013. 29 M. Wamseidel, E. Vincze şi I. Ionescu, Roma Health: Perspective of the Actors Involved in the Health System – Doctors, Health Mediators, and Patients (Bucureşti: Romani CRISS, 2012). 30 Într-un studiu pe 402 de romi din România, Bulgaria, Slovacia, Cehia şi Ungaria, 64% din romii de vârstă activă au declarat că au fost discriminaţi. Un procent alarmant de 49% au declarat că anga jatorii le-au spus direct că îi tratau astfel pentru că erau romi, şi încă 5% au auzit acelaşi lucru din partea birourilor de ocupare a forţei de muncă. European Roma Rights Centre, The Glass Box: Exclusion of Roma from Employment (Budapest: ERRC, 2005). 31 Interviu cu reprezentantul Goodbee, instituţie financiară nebancară specializată în microfinanţare şi finanţarea întreprinderilor sociale, 05.08.2013. 32 C. Hanganu, “Cutting Edge: The Romanian Press and Roma, 1990–1994,” Roma Rights Journal (ERRC), December 7, 1999. 33 Ibid. Vezi şi G. Bernath and V. Messing, Pushed to the Edge: Research Report on the Representation of Roma Communities in the Hungarian Majority Media (Budapest: Central European University, 2011); G. Fleck and C. Rughiniş, eds., Come Closer: Inclusion and Exclusion of Roma in Present-Day Romanian Society (Bucharest: National Agency for Roma, 2008). 34 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Discriminare în România: Percepţii şi atitudini (Bucureşti, 2009). 35 Studiul Împreună (vezi nota 16). 36 Informaţii furnizate de domnul Profesor Gheorghe Sarău într -un mesaj de grup trimis pe Yahoo în data de 17.08.2013 (Romania_EU_list@yahoogroups.com). Domnul Profesor Sarău lucrează în Ministerul Educaţiei din România şi este responsabil, printre altele, de instruirea mediatorilor şcolari romi şi a profesorilor de romani. 37 Civil Society Monitoring on the Implementation of the National Roma Integration Strategy and Decade Action Plan in 2012 in Romania (Budapest: Decade of Roma Inclusion Secretariat Foundation), http://www.romadecade.org/cms/upload/file/9270_file24_ro_civil-society-monitoring-report_en.pdf. 38 Cele 10 principii comune de bază ale Uniunii Europene despre incluziunea romilor recomandă „în mod explicit, dar nu în mod exclusiv” vizarea măsurilor, „concentrându-se pe romi ca grup ţintă dar nu în vederea excluderii altor 47 persoane în condiţii socio-economice similare” (principiul nr. 3). „Politicile şi proiectele trebuie să fie orientate către „grupuri vulnerabile”, „grupuri de la marginea pieţei muncii”, „grupuri dezavantajate” sau „grupuri care locuiesc în zone defavorizate” etc. menţionând clar că aceste grupuri includ romii” (principiul nr. 2). http://www.coe.int/t/dg4/youth/Source/Resources/Documents/2011_10_Common_Basic_Principles_Roma_Inclusio n.pdf. Pe de altă parte, concluziile Studiului Regional despre Romi din 2011 arată că există decalaje semnificative în aproape toate domeniile de dezvoltare umană între romi şi ne-romii care locuiesc în condiţii socio-economice similare, ceea ce implică faptul că în anumite domenii de intervenţie precum educaţia, politicile şi programele ar beneficia de pe urma unor măsuri care să vizeze etnia (fără a afecta dificultăţile de măsurare provocate de lipsa colectării datelor etnice). 39 Banca Mondială a realizat un studiu în contextul Evaluării Comunicării şi Colaborării dintre Autoritatea de Management şi Organismele Intermediare ale Programelor Operaţionale Regionale şi Facilitarea Sprijinului Proactiv şi Direct pentru Beneficiari. Acesta arată că deşin multe comunităţi locale pot depune propuneri de finanţare, adesea acestora le lipseşte capacitatea de a scrie şi de a implementa proiecte. Decalajele la nivel de capacitate includ definirea sau verificarea specificaţiilor tehnice ale investiţiilor şi realizarea procedurilor de achiziţii conform regulamentelor fondurilor UE. 40 Teach for Romania este adaptarea românească a Teach for America, care recrutează şi selectează absolvenţi universitari pentru a preda în şcolile cu cele mai mari provocări din ţară. Teach for Romania a început mai devreme dar a bătut pasul pe loc din cauza obstacolelor administrative. 41 Acest principiu de nesegregare apare şi în Articolul 7 al Regulamentului Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR), care a fost modificat în mai 2010 pentru a încuraja folosirea FEDR pentru intervenţii pentru locuinţe, în măsura în care promovează integrarea şi previn inzolarea şi excluziunea comunităţilor marginalizate. 42 Se pot găsi mai multe recomandări concrete de politici în Raportul Final: Componenta II a Evaluării Comunicării şi Colaborării dintre Autoritatea de Management şi Organismele Intermediare ale Programelor Operaţionale Regionale şi Facilitarea Sprijinului Proactiv şi Direct pentru Beneficiari, elaborat de Banca Mondială pentru Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice din România în decembrie 2013. 43 Pentru prezentarea concluziilor pe scurt, consultaţi The Situation of Roma in 11 EU Member States: Survey Results at a Glance, elaborat de Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale şi Programul de Dezvoltare al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comisia Europeană (Luxembourg: European Union, 2012). 48